Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

Dar ce-a produs, ce-a învăţat a produce Carada, Costinescu, Eliad - cârciumărescu , Fleva, Stolojan, Pherekydis
e tutti quanti Nimic, absolut nimic. În ce bunuri de utilitate pot ei să prefacă materiile prime Ce industrii , ce meserii
au introdus în ţară Nimic.
Industria palavrelor şi prăvăliile de minciuni.
Dar acestea într-o ţară cinstită nu fac parale, numai la noi se plătesc cu 120 milioane pe an.
[24 — 25 august 1881]
[„ASUPRA VIZITEI FĂCUTE..."]
Asupra vizitei făcute de contele Andrassy la Sinaia ,,Pesther Lloyd" cuprinde un articol plin de ironie.
Întrevederea de la Sinaia s-a sfârşit , zice foaia din Pesta. Penny-a-liners , pribegii scriitori cu şirul din suita
marelui om de stat, şi-au făcut datoria, fixând pe hârtie în mod fidel toate amănuntele importante ale întâlnirii (şi cari
din ele nu ar fi importante). Acum evenimentul aparţine istoriei universale şi generaţiile viitoare vor data din ziua în
care contele Andrassy a primit prietenos asigurările de graţie ale perechei regale române schimbarea însemnată
operată în relaţiile României cu monarhia noastră. Dar şi contimporanii se vor putea edifica de multe zicători cari,
pornind din Sinaia , cutreieră ţara. ,,E ridicol de-a crede că România voieşte să atace monarhia noastră" — această
sentinţă nemuritoare a genialulului nostru om de stat(şi cari din sentenţele sale nu ar fi nemuritoare) — cată să aibă
un efect calmant ! Cine nu simte cum piere deodată spaima paralizantă pe care ne-o inspira ideea că dorobanţii n'
aşteaptă decât un semn pentru a se arunca asupra monarhiei fără apărare şi neîngrijitoare spre a o anexa pur şi
simplu în numele regelui Carol! Şi apoi, ce adevăr limpede e în asigurarea că România, formând o insulă în valurile
slavismului , are interesul, comun cu noi, de a lupta în contra curentului slav E atât de adevărat încât noi înşine am
scris-o aceasta, opt zile înaintea revelaţiunii din Sinaia . Nouă, se înţelege, nu ne plutea pe dinaintea ochilor decât ca o
presimţire vagă, căci vederea noastră era turburată de închipuirea că românii, cu toată solidaritatea naturală de
interese, se manifestă cu îndărătnicie ca cei mai hotărîţi adversari ai Austro-Ungariei; dar privirea ageră a contelui
Andrassy pătrunde, precum se ştie, în cea mai internă esenţă a problemelor şi înaintea minţii sale care coordonează
toate contrazicerile se dizolvă în armonie, deci va fi aflat desigur şi cheia pentru enigma pe care guvernul român o dă
Ministeriului nostru de Esterne de-un an şi mai bine.
Toate acestea însă le-a vorbit şi le-a făcut marele nostru om de stat, deşi întrevederea sa cu regele României au
avut un caracter privat numai, precum se întâmplă în genere între dinaşti amici. Închipuiască-şi cineva ce evenimente
memorabile s-ar fi întâmplat la Sinaia daca fostul ministru de esterne ar fi venit c-o misiune politică! E de plâns pentru
de-a pururea că contele Andrassy n-a fost purtătorul unei însărcinări politice date de Escelenţa Sa ministrul afacerilor
străine, baronul Haymerle , şi că Maiestatea Sa Regele României şi d. Rosetti au trebuit să se mărginească la un
schimb de idei de caracter privat! Sau crede în adevăr cineva că faimosul nostru om de stat n-a urmat numai propriei
sale inspiraţiuni geniale , ci a avut o misiune politică Ce insinuaţiune ! Pentru o lămurire cu guvernul român, pentru
o misiune la Curtea regelui Carol, nu se incomodează un conte Andrassy ! Un asemenea lucru îl poate face un om
mult, cu mult mai mic! În patria primitivă a regelui Carol s-ar fi ales bunăoară pentru o asemenea misiune un vânător
pădurar ; la noi unde manierele sunt mai urbane, s-ar fi trimis un ambasador estraordinar sau un ministru
plenipotenţiar! Dar contele Andrassy! Fostul bărbat de stat conducător, omul trecutului istoric şi al viitorului plin de
speranţe Ce idee oribilă ! Nu ! Contele Andrassy n-a avut nici o misiune, n-a putut să aibă nici una şi, daca a
combinat, precum nu putea evita, plăcerea întrevederii cu discuţia politică, desigur că a făcut-o din propriu impuls,
întâi pentru ca să-i dea o mână de ajutor baronului Haymerle , atât de ocupat se vede cu regularea inventarului ce l-a
primit în seamă; apoi, ceea ce e şi mai mult, pentru a face şi ca om privat un serviciu patriei sale, predispuind spre mai
multă bunăvoinţă pentru Ungaria şi Austro-Ungaria Curtea română şi pe miniştrii români. Ca i-a succes aceasta
nobilului conte, că şi-a câştigat un nou titlu la recunoştinţa şi admirarea naţiunii şi a întregei monarhii, nici nu mai
trebuie s-o dovedim. Şi fiindcă aşa este, vom încerca, în marginea modestelor noastre puteri, să combatem o mică
neînţelegere care stă neesprimată pe buzele multora şi care, din cauza generalei susceptibilităţi pentru asemenea
erori, poate cauza oarecare turburare. Rolul strălucit şi orbitor pe care-l joacă genialul nostru om de stat când , cu
totul desprins, cu totul neatârnat şi cu totul neinfluinţat de sferele şi ideile oficiale, păşeşte ca om privat pe terenul
politicei esterioare ar putea să le pară multora nenatural, ca şi când un soare suplementar ar întrece cu lumina lui pe