Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

E adevărat că disoluţiunea nu era o consecuenţă necondiţionată şi necesară a eşecului , dar Austriei [i] se
prezinta consideraţiunea daca existenţa Comisiei Europene a Dunării mai are vreo valoare pentru ea, din momentul ce
nu-i recunoaşte interesele ei legitime pentru cursul de jos al fluviului.
Fiindcă însă după art. 54 al Tractatului de la Berlin puterile vor avea în curând să stabilească o înţelegere
asupra prelungirii mandatului Comisiei Europene, iar asemenea înţelegere s-ar putea sfărâma de opoziţia unei singure
puteri chiar, nu este cu neputinţă ca în caz de-a nu se admite instituirea Comisiei mixte să i se puie piedici continuării
Comisiei Europene a Dunării.
Pe aceste cuvinte se esplică — zice foaia din Pesta — ceea ce reiese şi din nota cabinetului italian: propunerea României ca,
înainte de toate şi înainte de a se continua discuţia asupra instituirii Comisiei mixte, să se stabilească o înţelegere asupra prelungirii
mandatului Comisiei Europene a Dunării.
Românii voiau să-şi asigure pentru orice caz existenţa Comisiei dunărene şi apoi să aducă fără nici o altă consideraţie
căderea Comisiei mixte.
aceasta.
Deodată cu analiza notei de mai sus ziarele comunică propunerile pe cari Franţa le-ar fi făcând în cestiunea
Ele ar fi în esenţă următoarele:
În toate cestiunile de principiu va decide Comisia mixtă, dar înainte de-a lua o hotărâre trebuie să se decidă prealabil daca
cestiunea pusă în discuţie este sau nu de principiu.
Pentru conformarea cu această dispoziţie Comisia Europeană deleagă pe unul din membrii ei, care ia parte la toate
dezbaterile celei mixte. Funcţionarea fiecăruia dintre membrii Comisiei Europene în calitate de delegat nu poate ţinea mult timp, ci
membrii statelor reprezentate în Comisia Europeană designaţi de ea cată să se perândeze în ordine alfabetică .
Daca delegatului eventual cestiunea pusă în discuţie i se pare o cestiune de principiu el o supune Comisiei Europene. În caz
de neînţelegere în Comisia mixtă, delegatul celei europene are misiunea de-a face ca să se formeze o majoritate de voturi şi numai
daca nu se poate ajunge la unire cazul în litigiu se va supune Comisiei Europene.
Aceste propuneri s-au pus deja în vederea Angliei şi a Austriei.
Anglia a aderat la ele, Austria însă pregetă cu răspunsul. Foile din Viena dau guvernului consiliul de-a le respinge.
[23 august 1881]
[„ŞI-AU PIERDUT SĂRITA ..."]
Şi-au pierdut sărita confraţii de la „Românul".
Nu e vorba, adevăr mai crud decât cel pe care l-am spus în privire-le , că, la adecă vorbind, partidul pe care îl
reprezintă e compus din străini veniţi de ieri alaltăieri , cari au tot aşa de puţin drept de a determina soarta României
precum [î]l au evreii bunăoară, un asemenea adevăr nu le-a mai spus nimeni; el i-a durut şi i-a ameţit. Loviturile repezi
şi dupăolaltă cîte au căzut din parte-ne asupra acestor titve incapabile decât de mistificări şi neadevăruri le-au ameţit,
încât , neputând răspunde, neavând ce să răspunză ad rem, obiectiv, au început să aiureze , să vorbească în dodii şi-n
bobote , ca netoţii ori ca surzii .
În urma acestei ameţeli vedem curioase lucruri. Într-unul din numerile Pseudo-„Românului" vedem acuzarea că
reacţionarii ameninţă pe rege cu asasinatul daca nu-i va chema la putere.
Cari reacţionari
Când
Unde
Dar mai ştiu ei ce vorbesc când îi apucă istericalele fanariotice
Mai ieri ne numeau pseudoînvăţaţi şi falsificatori ai teoriei Lamarck darwin .
În adevăr, cine sunt învăţaţi s-au întrolucat la redacţia ,,Românului". Descoperirea unităţei fiinţelor organice,
făcută în acelaşi timp de Gothe şi de Lamarck , şi legile diversificării acestei unităţi şi ale evoluţiunii , teorie atât de
splendid dezvoltată de Darwin, ne este nouă mai puţin cunoscută decât celor patru clase primare şi coardei de violoncel
care redijează ,,Românul". De când cu răscumpărarea căilor ferate s-au deşteptat cumplit redacţia din Strada Doamnei
şi Carada e în primejdia de a fi numit doctor al Universităţei din Cambridge.