Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

[16 ianuarie 1881]
ITALIA ŞI AUSTRIA
Am semnalat zilele trecute că oarecari veleităţi ale Italiei irredenta asupra Triestului au început a preocupa mult
nu numai presa austriacă, dar şi pe cea germană. Corespondentul din Viena al unei foi germane scrie următoarele
asupra mişcării din Italia:
Ministrul de război al Imperiului, comitele Bylandt-rheydt , şi capul statului major, mareşalul Schoenfeld , văd lucrurile
mai serioase decât cercurile guvernamentale din Roma, cari vor a da acestei mişcări un caracter inocent . De mai mulţi ani statul
major dezvoltă o activitate însemnată tocmai în ţinutul Isonzo , unde fortificaţiunile făcute şi dislocările de trupe probează că
Austria nu voieşte a fi surprinsă. Este adevărat că guvernul s-a încercat să nege că ar fi trimis trupe spre sudul Tirolului , dar fără
succes. Cată să mai menţionez că nu demult un funcţionar superior al acestui Imperiu mi-a zis următoarele cuvinte: ,,Nici într-un
punct nu suntem aşa de simţitori ca la frontiera noastră de sud, unde însă avem o spadă bine ascuţită; vai de acela ce va da peste
dânsa ". Dar să sperăm că guvernul italian va fi destul de prudent ca să ţină în frâu pe irredenţi . El e dator să împiedece orice
mişcare ce ar putea periclita liniştea vecinului său.
.
Sunt importante revelaţiunile date de oficioasa „Norddeutsche Allgemeine Zeitung" asupra calculelor Irredentei
Această partidă, zice foaia germană, contează pe o Franţă gambetistă care nu esistă încă şi pe un conflict între Austria şi
Rusia care cu greu se va întâmpla .
Totodată numita foaie accentuează asupra solidarităţii monarhilor faţă cu revoluţiunea internaţională.
[16 ianuarie 1881]
[,,«OPT ŞI CU A BRÎNZEI NOUĂ»..."]
,,Opt şi cu a brînzei nouă", acesta e epitetul ironic pe care într-un rând ieşenii îl scoseseră grupului liberalilor
moderaţi, pe când d. Conta făcea încă parte dintre ei. Opt săptămâni ţine postul cel mare şi cu săptămâna brînzei nouă.
Partea a doua a locuţiunii nu era decât o nevinovată aluzie la un membru al acelui grup, care are îndealtmintrelea un
nume destul de românesc, de care n-ar avea nevoie să se jeneze . Porecla e mai veche decât statele române de dincoace
de Dunăre, dacă ne întemeiem pe ce ne zice Miklosich în Wanderungen der Rumunen .
Dar nu de istoria unui cuvânt străvechi e vorba aci, ba nici măcar de grupul liberalilor moderaţi, cari n-au păţit
decât ceea ce le-am prezis noi de la întâiul moment de şovăire politică. Cunoscând lumea, le-am prezis că într-o zi,
dezabuzaţi şi dezgustaţi , se vor aduna împrejurul stindardului lor, pur odinioară, pătat şi zdrenţuit azi prin o involuntară
complicitate cu roşii. Ei n-au ştiut, mulţi nici nu şi-au putut închipui ce va să zică roşu. Astăzi o ştiu pe deplin, deşi cam
târziu .
Cu totul altundeva bate vorba noastră. Opt şi cu-a brînzei nouă s-a ales dintr-o altă colectivitate politică, condusă
de un om fin, mlădios, inconsternabil , condusă de (marele nostru om de stat) d. Vasile Boerescu.
În adevăr, pentru seara de 13 ianuarie d. Vasile Boerescu (marele nostru om de stat) a convocat la domiciliul său
marele partid al Centrului... Portarul său, în aşteptarea unui imens număr de oameni, luase un aer grav, pentru a domina
cu spiritul autorităţii sale marea îmbulzeală de la poartă. Sara era liniştită.... Zăpada strălucea în singurătatea uliţei .
Deodată, în liniştea solemnă a serii, s-aude un zgomot de îmbulzeală straşnică. Cine se îmbulzeşte , cine nu
încape pe uliţă
Era unul ... un membru al Centrului, apoi a mai venit încă unul, apoi iar unul, până la opt, opt persoane (mari şi
late cum s-ar zice), afară de prinţul Dimitrie Ghica.
Poate oricine să-şi închipuiască ce fierbere şi ce tumult era în casa d-lui Vasile Boerescu, ce gălăgie trebuia să
facă imensa mulţime de ... opt, afară de prinţul.