Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

le-au dat la toţi signatura spiritului lor, limba şi dreptul, legea şi datinile , le-au slavizat . Dar le-au cucerit.
Predominarea, poziţia determinantă a elementului bărbătesc, cuceritor, iată ceea ce distinge încrucişările fericite
de rasă de încrucişările nefericite. Normanii au cucerit Englitera; să nu ne îndoim un moment că tot normanii o şi
stăpânesc ; cavalerii germani au cucerit Prusia, ei o şi stăpânesc . Ei bine, românii au cucerit Moldova şi Ţara
Românească , ei ar şi trebui să-i determine soarta, iar nu Giani. Pherekydis, C.A. Rosetti etc., cari au venit să se
hrănească aci nu ca să ne stăpânească .
La noi aceste elemente au cu totul altă origine. Ele sunt intrate prin subrepţiune, prin linguşire, prin gudurare ,
prin viclenie, slăbiciune. Puterea fizică şi intelectuală covârşitoare e generoasă prin chiar natura ei. Precum cel tare nu
pune în luptă piedici, asemenea cel cuminte nu se serveşte de tertipuri şi de subterfugii . Caracterul distinctiv al
adevărului e sinceritatea, ca şi acel al tăriei fizice; deci se vede că amândouă au acelaşi izvor antropologic : tinereţa
rasei, vigoarea ei neatinsă de corupţie, fecioria ei.
D. A.V. Millo, într-o carte publicată de curând , descrie pe ţăran, despre care nu ne putem îndoi că e în adevăr
român, în chipul următor: ,,El e în genere blând , deştept, vesel, generos, ospitalier , îndrăzneţ şi onest"
Cum sunt elementele dominante Tocmai contrariul de ce e ţăranul: viclene, incapabile de a pricepe un adevăr,
maloneste. E dar de înţeles ca rasa îndrăzneaţă, onestă şi deşteaptă să cucerească această ţară, e de înţeles chiar cum a
putut să-i mănţie autonomia politică de la 1300 şi până azi, nu e însă de înţeles, nici admisibil, ca ea să se lase
guvernată de gunoaiele imigrate ale oraşelor, de C.A. Rosetti, Pherekydis, Flevas etc.
Adevărul susţinut de noi era atât de patent încât , asemenea oricării evidenţe , nu suferă contrazicere; de-aceea
nici ,,Românul" nu-l tăgăduieşte , dar caută a-l falsifica.
Iată ce zice ziarul fanarioţilor:
Este un fapt necontestat că în decursul veacului al 17-lea şi mai cu seamă în al 18-lea un număr relativ însemnat de greci au
venit în ţară. Îmbrăţişând în oraşe tot felul de meserii şi negoţitorii, la ţară făcându-se exploatatori de agricultură, ei s-au amestecat
cu poporaţiunea indigenă şi, fie prin căsătorii, cei mai mulţi şi-au pierdut originea străină. Acelaşi lucru s-a întâmplat c-un număr
de bulgari, ruşi etc. pe cari raporturile de vecinătate i-au făcut să, se stabilească la noi în ţară, unde s-au deznaţionalizat încă mult
mai repede decât grecii.
Aceasta este faptul pe care îl ia de bază ,,Timpul" în expunerea teoriei sale, fapt ce-l vedem, în alte împregiurări şi
condiţiuni, reprodus la toate popoarele.
În alte împrejurări şi condiţiuni, da; nu însă în ale noastre. Prin cucerire, nu prin furişare şi subrepţiune, nu prin
slugărnicie şi linguşire [î]l vedem la alte popoare.
Apoi, în enumerarea lui, ,,Românul" citează secolul al 17-lea şi al 18-lea .
Dar celui al 19-lea ce-i lipseşte
Dar revoluţia lui Tudor de ce-o uită
Dar domnia lui Carol îngăduitorul, cea mai bogată în imigraţiune , sub care populaţia străină, care nu vorbeşte
nici româneşte măcar, s-a urcat la un milion, de ce se uită
Pentru veacul al 17-lea şi al 18-lea nu răspundem noi, căci Radu (Leon) Vodă descrie activitatea străinilor din
acele timpuri în vorbe mai energice decât ale noastre:
Miluind Domnia Mea pe oamenii străini cu boierii şi slujbe, începură a face şi a adăoga lucruri şi obiceiuri rele în ţara
Domniei Mele, cari lucruri toată ţara nu le-au putut obicinui , văzând că sunt de mare pagubă. Am căutat să se afle de unde cad
acele nevoi pe ţară şi am adeverit de 'mpreună cu toată ţara cum toate nevoile şi sărăcia este de la greci străini, cari amestecă
domniile şi vând ţara fără de milă şi, daca apucă la dregătorii, ei nu socotesc să umble după obiceiul ţării, ci strică toate lucrurile
cele bune şi adaogă legi rele şi asuprite vânzări şi încă şi alte slujbe le-au mărit şi le-au ridicat foarte ca să-şi îmbogăţească casele
lor, şi încă multe alte obiceiuri rele au arătat, nesocotind oamenii din ţară, străinând oamenii ţării de către Domnia Mea cu pizme
şi năpăşti şi arătând mare vrăşmăşie către toţi oamenii ţării.
Dar oare descrierea nu se potriveşte din cuvânt în cuvânt pentru zilele noastre
Făceau şi adăogau obiceiuri rele Asta fac şi azi.
De unde vin sărăcia şi nevoile pe ţăran astăzi
De la ei.
Cine amestecă domniile, răstoarnă şi aşază Domni
Cine l-au ameninţat chiar pe regele actual cu asasinatul