Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

un scop comun" dintre d. Dimitrie Brătianu şi marele partid roşu
Deloc.
După apostrofarea majorităţii cu numirile de ,,hoţi şi precupeţi ai intereselor publice", după ce i-a ameninţat cu
puşcăria şi carantina, roşii [î]l aleg prezident al Camerei.
Suit pe scaunul prezidenţiei, d. Dumitru Brătianu [î]i compara cu nişte ,,putregaie " cărora li se va datori
nimicirea României.
Epitetul de ,,putregaie " adresat majorităţii contribuie la „stima reciprocă necesară oricării uniri" etc.
Ne mai aducem aminte de răposata întru fericire ,,Presa". Cari erau epitetele zilnice pe cari ,,Presa" şi d.
Boerescu le dădea partidului roşu ,,Descreieraţi ", „deşucheaţi ", ,,bandă de aventurieri", ,,Hodel şi Nobiling" etc., etc.
D. Boerescu a devenit însă ministru şi ,,Presa" guvernamentală.
Desigur „stima reciprocă necesară oricării uniri şi încrederea etc." au fost la culme în acea epocă.
Nu mai vorbim de alte cazuri. Azi d. Cogălniceanu era numit în ,,Românul" maistru în sustracţiune , mâni ,
devenit ministru, era necomparabilul patriot. Baronul în fine, cel care aruncase cadavrul României la picioarele contelui
Andrassy cu ,,cuţitul înfipt în pântece ", a fost şi este persona grata a partidului dominant; în fine ,,pionul" din mânile
d-lui de Bismarck, agentul prusian, e astăzi marele şi eroicul rege.
Toate acestea adaogat-au ,,stima reciprocă şi necesară oricării uniri" Scriptura zice: „Vedereţi bârna din ochiul
vostru, nu aşchia din ochiul aproapelui".
[12 august 1881]
[„ÎN «GRENZBOTEN », REVISTĂ..."]
În „Grenzboten ", revistă în care ne-am deprins a întâlni de multe ori articole inspirate de sferele guvernamentale
ale Germaniei ori ale Austriei, aflăm articolul de mai la vale pe care-l reproducem fără a-l comenta, de vreme ce
intenţia noastră este mai mult de-a face cunoscut ceea ce se cugetă în regiuni determinante în privirea ridicării Serbiei la
rangul de regat.
COROANE REGALE NOUĂ PE DUNĂRE
În ultimele săptămâni oblăduitorul serbilor a făcut iarăşi o călătorie europeană, la care din nou a fost oaspe al
împăratului nostru. După cum se zice, această călătorie a prinţului s-ar lega cu dorinţa sa de a fi înălţat la rangul de
rege şi această veste se pare a fi întemeiată pe adevăr, în adevăr se pare că prinţul Milan al Iv-lea , cu călătoria sa la
Curţile din Austria, Germania şi Rusia, ar fi voit să sondeze în persoană dispoziţiile pentru această înălţare şi daca va
fi recunoscut. Se vorbeşte deja că această înălţare se va face la 15 iulie, ziua aniversării a Iii-a a declaraţiei
Independenţei Serbiei ca stat suveran. După toate ştirile prinţul ar avea acum toate şansele reuşitei .
Vom produce câteva notiţe biografice asupra candidatului :
Prinţul Milan este al doilea în tinereţe dintre suveranii Europei. Numai regele Spaniei este mai tânăr decât el,
pentru că acesta n-are decât 23 de ani, pe când prinţul Serbiei are 27. Ba chiar cel din urmă a domnit mai mult decât
14 alţi suverani, pentru că s-a suit pe tron încă de la 2 iulie 1868, deşi încă sub tutelă atunci.
El este fiul prinţului Mihail şi prinţesei Maria. Tatăl său a fost ucis la 10 iunie 1868, în parcul de la Top-kapî ,
ucidere de către asasini puşi de către partidul rival al descendenţilor lui George cel Negru, şi cari l-au împuşcat.
Muma sa a trăit mai târziu în legături nelegitime cu prinţul Cuza. Tânărul prinţ şi-a primit educaţia sa la Paris. La 22
august 1872 a fost declarat major şi s-a căsătorit la octombrie 1875 cu Natalia Checicu , fiica unui colonel rusesc care
apoi a născut la august anul următor pe prinţul Alexandru.
Tânărul prinţ a fost totdauna un reprezentant al ambiţiunilor sârbeşti , şi cu acest chip este un caracter
îndoielnic atât pentru Turcia cât şi pentru Austro-Ungaria, aceasta din urmă având şi ea supuşi din viţă sârbească 1
lucrate de Omladina . În vara anului 1876, planurile aceste trebuiau să fie puse în lucrare pe hotarele turceşti.
După instigaţiile şi sprijinele Rusiei, Milan a început, împreună cu prinţul Nichita din Muntenegru, un război
contra Turciei, fără motiv.
Dar acest război s-a mântuit nenorocit; biruinţele sârbeşti prevestite nu s-au efectuat şi în loc de cucerirea