Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

poporul istoric al Ţării Româneşti. Când au unit coroana neamului Muşatin şi pe-acea a străvechilor Basarabi pe-o
singură frunte, când poporul lui Bogdan Voievod Dragoş s-au unit cu poporul lui Tugomir Basarab, amândouă ramuri
odinioară puternice a unei mari naţii a evului mediu, nici unii nici alţii n-au gândit că vor ajunge a fi stăpâniţi de . . .
vorba lui Ypsilant . .. de ,,prietenii patrioţi ce stau îndărătul trăsurilor boierilor pământeni ".
Înainte, când vă jucaţi de-a republica, calea-vale ! Serurie publica pe-atunci Parisul în America, iar teoria ,,om şi
om" era foarte favorabilă republicei compuse din orice fiinţe cu care-a umplut Dumnezeu lumea.
Azi sânteţi monarhişti, regalişti , legitimişti Apoi se schimbă treaba. Monarhianu se întemeiază decât pe
elemente istorice, nu pe venetici şi parveniţi.
Nu căutaţi cu lumânarea printre conservatori numiri cari pot fi de origine străină, dar se află în cronicele noastre
în veacul al Xvi-lea şi al Xvii-lea . Nu citaţi pe Rosnovanu , Solescu , Păşcanu , Canta ş.a. alături cu onor. C.A. Rosetti
ca şi când ar fi tot de-o seamă numai pentru că numele seamănă. Nu strecuraţi pe patronul Caradalelor şi Cariagdiilor
între familiile ce sunt de trei - patru sute de ani în ţară.
Nu vă oprim, se 'nţelege , de-a fi şi de-a vă simţi români. Ceea ce însă nu se cuvine, ceea ce e stricăcios pentru
ţară şi pentru rasa română, e ca d-voastră, cari faceţi politică pentru a face avere, d-voastră, pentru cari manoperele
demagogice sunt un mijloc de trai, să determinaţi soarta acestei ţări, să fiţi elementele ei hotărâtoare . Au căzut boierii
Vie alţi români în locul lor. Dar români get - beget , de coada vacii cum se zice. Vie Ion Frunte Lată, ori Terinte Ţără -
lungă să puie trebile la cale, iar nu Giani, Cariagdi, Carada, Flevs , Chiriţopol, C.A. Rosetti şi alţii de soiul acesta.
[9 august 1881]
O CONFIRMARE NEAşTEPTATĂ
Fără s-o aşteptăm, d. I. Ghica dă dreptate teoriei noastre etnologice în scrisoarea a Ix-a adresată d-lui V.
Alecsandri şi publicată în „Convorbiri".
Iată în adevăr pasaje din această scrisoare cari ilustrează teoria noastră despre sterilitatea intelectuală a
imigraţiunii românizate din proaspăt.
Deşi tonul scrisorii e beletristic , potrivit cu foaia în care a fost tipărită, cititorul va vedea că în mod intuitiv se
descrie incapacitatea înnăscută a păturei superpuse din România de-a pricepe geniul poporului nostru.
[9 august 1981]
DIN EPOCA LUI MATEI BASARAB
Sub titlu Moldova acum două sute de ani ziarul ,,Bukarester Tagblatt" a publicat următoarele:
Din izvor sigur ni se anunţă că nu demult s-a găsit în arhiva oraşului Stettin (Prusia) două documente istorice foarte
remarcabile, cari sunt de o valoare nepreţuită pentru istorie şi pentru România. Unul din aceste documente este un tractat de alianţă
încheiat la 1650 între principele moldovean Tudor Stefăniţă şi regele Carol X , din Suedia, contra polonezilor . Al doilea
document este o cronică a mijlocitorului suedian care a fost însărcinat cu încheierea acelui tractat şi în care se află o descriere
interesantă a stărei de cultură de atunci a Moldovei.
Principatul avea atunci o armată bine instruită de 120 000 oameni. Administraţia era regulată, deja existau şcoli, şi
legislaţiunea era astfel organizată încât se putea număra între ţările cele mai civilizate de atunci. Această stare folositoare o datorea
Moldova predecesorului lui Ştefan Tudor, principelui Vasile Lupu, care a înfiinţat prima tipografie în România, clădind biserica
Trei Ierarhi din laşi, una din clădirile cele mai monumentale ale României.
De un interes deosebit este următorul pasaj în numita cronică a mijlocitorului suedian . El zice între altele :