Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

easlă.
Când aude cineva că un Fleva ori un Pherekydis pretinde a se interesa de România [î]l poate întreba: ,,Ce-ţi pasă
d-tale cum merge ori nu merge Ţara Românească Pese-ţi de ceea ce se petrece în patria d-tale originară, în Morea sau
cel mult în regiunile hartelor etnocratizate de d. Paparigupolos . Ţara aceasta, în care vă câştigaţi un codru de pâine , a
stat de la 1200 şi pân-la 1866 şi fără d-voastră. Daca va trăi înainte nu va fi meritul d-voastră; daca va pieri nu pe d-
voastră vă poate atinge vina, de vreme ce poporul românesc n-au fost în drept a vă privi decât ca pe nişte venetici de
ieri alaltăieri , veniţi aci ca să vă hrăniţi, iar nicidecum ca să apăraţi un pământ ce nu-i al vostru sau o naţie din care în
definitiv nu faceţi parte decât cel mult prin toleranţă, iar nu pe bună dreptate. De vă place staţi; de nu, Dunărea 'i colo şi
pe unde aţi venit puteţi şi pleca".
Tot acest răspuns li se cuvine şi evreilor şi oricăror străini. Nu vă place ţara şi poporul Nu vă convine
şovinismul neamului românesc Nu vă mai lasă să vindeţi rachiu amestecat cu vitriol Graniţele-s aproape. Mergeţi în
ţara cui vă avusese înainte. Aţi
făcut avere Luaţi-o cu voi şi pe ici vi-i drumul! Atâta pagubă să fie pe capul acestei ţări cât o suferi ea prin emigrarea
Caradalelor, Gianiilor, Cariagdiilor şi Pherekyzilor .
Iată singurul limbaj pe care se cuvine să-l ţinem faţă cu această plebe de bragagii şi covrigari aristocratizată pe
pământul nostru.
Faţă cu această realitate simplă, ce ne răspunde organul acestor oameni, poreclit ,,Românul" Că şi între
conservatori sunt oameni de origine străină. Am mai observat că acest argument ad hominem nu dovedeşte absolut
nimic în contra teoriei noastre.
Pot d-nia lor să-şi chinuiască memoria în toate chipurile pentru a afla şi între conservatori numiri cari să semene
cu ale d-nealor; teoria pe care o susţinem e obiectivă, de-o valoare generală secundum veritatem . Argumentul în
contrariu nu invalidează deloc teza.
Chiar daca toţi conservatorii ar fi olandeji sau persani bunăoară, nu rămâne mai puţin adevărat că secta Carada,
Giani, Pherekydis, C.A. Rosetti, Fleva este alcătuită din străini superpuşi fără nici un cuvânt naţiei româneşti; că o
esploatează cu neomenie, ca orice străin fără păs de ţară şi popor, şi că acest spectacol al esclusivei stăpâniri a unei rase
şi decăzute şi abia imigrate asupra unui popor istoric şi autohton e o adevărată anomalie, căreia poporul istoric ar trebui
să-i pună capăt daca ţine la demnitatea şi la onoarea lui.
Dar, zice, „Românul",
,,românii ca toate popoarele cari păşesc spre progres nu se mai ocupă astăzi de-a descoperi cine e autohton sau nu.
Însă tocmai asta e tema noastră. Rău fac românii că se cred destul de înaintaţi pentru a nu se mai ocupa de
aceasta; rău că scad la număr pentru a face loc Caradalelor şi Goldnerilor ; rău fac că se lasă esploataţi de străini de tot
soiul; rău fac că ţin pe spatele lor cu produsul muncii [lor] aceste mii de lipitori, nedeprinse la muncă, corupte, viclene
şi mincinoase cari răpesc pământeanului cel din urmă ban şi-i iau pânea din gura copilului, pentru a se înţoli cu toate
trenţele scumpe ale Apusului; rău fac în fine românii că sufăr ca asemenea lăpădături să-i guverneze.
Fac atât de rău încât aceşti paraziţi cutează a înjura trecutul nostru, a mânji cu vorbele lor veninoase mormintele
vechilor şi vitejilor noştri Domni, a ne numi pe noi străini în ţara noastră proprie.
A ajuns atât de departe încât ,,Românul" îndrăzneşte a zice că aristocraţia română, acea aristocraţie care azi,
graţie demagogiei. nu mai există, a fost străină.
În adevăr Roman şi Manea Herescu , ambasadorii lui Mircea Vodă, al căror ultim descendent s-a stins acum
câţiva ani, Basarabii, Floreştii , Bălenii , Filipeştii , Balşeştii , Cănteştii , oameni care au botezat piscurile cele mai
înalte ale Carpaţilor cu numele lor nu sunt familii istorice; Matei Vodă şi Vasile Lupu , a căror oştiri împreună se
ridicau la 270 000 de oameni, erau o aristocraţie străină, fără drept istoric, fără merit.
Meritele şi dreptul istoric sunt ale lui Zevzecopol şi Pehlivanoglu , noii veniţi. D-nul Zevzecopol s-a bătut la
Valea Albă, d-nul Pehlivanoglu la Rovine şi d-nul Pherekydis la Obertin .
Daca se va cerceta bine, se va afla că, la adecă, d. Giani a fost duce de Făgăraş, d. Carada pârcălab de Hotin şi d.
C.A. Rosetti vornic de Suceavă. Sunt pline cronicele noastre cu numele ilustre ale Zevzecopolilor de tot soiul şi
bătrânul Costin de la Costâna nu ştie cum să le ridice meritele mai sus!
Dar, întreabă „Românul", „contra cui s-a luptat Tudor".
Contra voastră, d-nilor roşii! Contra părinţilor voştri!
Iată ce povesteşte în adevăr Mihai Cioran, adiutantul lui Tudor şi martor ocular al evenimentelor: