Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

exagerate, ei aud vorbindu-se de o bătălie bunăoară, în care, se 'nţelege , eroii români au fost biruitori; că i-au
alungat numaidecât , aceasta n-o află se 'nţelege nimeni şi astfel ţăranul află că d-nii misterioşi cari i-au promis atâtea
lucruri frumoase totuşi n-au vorbit aşa de fără temei. Incursiunea în ţinutul celor Trei scaune se ţine de această minare
a agitatorilor români ca ilustraţia de text.
Pe lângă asta ne mai vine în minte că în Bucureşti, pre cât ştim, poartă coroana nouă un prinţ din casa
Hohenzollern. întrebăm acum daca e cu putinţă să se facă o asemenea politică sub un prinţ care-şi cunoaşte foarte
bine originea şi care s-a obicinuit a-şi utiliza cum se cade foloasele ce i le oferă originea Presupunem că la prompta
recunoaştere a noului regat român bunăoară consideraţia pentru un principe german n-a fost cea din urmă şi va fi
permis de-a întreba daca originea nu-i impune acelui Hohenzollern din Bucureşti oarecari îndatoriri cari să facă cu
neputinţă ca sub ochii săi să se urmeze o politică cu totul asămănătoare cu aceea pentru care Battenberg, cel instalat
în Sofia de Rusia, a avut onorabilitatea de-a da pasport ministrului său. Atât de neputincios nu va fi desigur nici regele
României încât să nu poată pune stavilă acelor scandaloase agitaţii cari, mai curând sau mai târziu , cată să devie
fatale atât ţării sale cât şi tronului cioplit din nou, precum şi posesorului său. Dar pentru leziunea teritoriului
unguresc, nu se poate aştepta satisfacţie de la regele României. Satisfacţiunea trebuie să şi-o ia guvernul nostru însuşi
şi ea trebuie să fie atât de publică, atât de eclatantă, atât de completă precum a fost cea stoarsă cu de-a sila de contele
Andrassy de la prinţul Milan sub guvernul Ristici — şi aceasta pentru o greşală mai neînsemnată decât cea ce s-a
comis acum. Nu e suficient de a ne mulţumi cu mai puţin decât ceea ce-a obţinut contele Andrassy într-un timp în care
Austro-Ungaria nu ocupa încă acea vestită poziţie dominantă de azi şi când , pentru întâia dată, ni s-a dovedit atât
nouă cât şi mai cu seamă populaţiunilor din Orient că vaza monarhiei nu se poate atinge în nici o împrejurare.
Să nu ne facem iluzia că, daca România se va alege c-o impotentă admoniţiune diplomatică, cari se manipulează cu
atâta seriozitate de cabinetul din Viena, jocul nu se va repeta mâni , poimâni , în timpii cei nefavorabili şi c-ar ajunge la capăt
atât de curând . Daca România nu va primi o puniţiune precum ar primi-o în asemenea caz de la orice altă mare putere
europeană, atât interesele cât şi supuşii acestei monarhii în Orient s-ar declara proscrişi . Ceea ce i s-ar îngădui fără pedeapsă
României ar îndrăzni Serbia şi Bulgaria. Iar, când s-ar ivi în adevăr un conflict, s-ar manifesta poate pe deplin urmările fatale ale
acestei slăbiciuni.
[7 — 8 august 1881]
[,,«ROMÂNUL» DE JOI..."]
„Românul" de joi înregistrează cu zgomotoasă bucurie rezultatul balotajului de marţi şi însoţeşte darea sa de
seamă cu oarecari explicări pe cari le crede absolut necesare pentru onor. săi cititori.
Trebuie să aibă cineva lipsa de cuviinţă a „Românului" pentru a mai îndrăzni să vorbească de o biată alegere la
care, pentru cuvinte expuse la acest loc, opoziţiunea s-a abţinut de-a lua parte.
Şi ,,Românul vrea să ne facă să credem minunea că a fost în momentul de faţă în Colegiul I al Capitalei 86 de
alegători cari să voteze orbeşte pentru un om cu desăvârşire obscur şi de nici o însemnătate publică ca acel d. Culoglu ,
pe care nimenea nu-l ştie Se vede că libertatea de care s-au bucurat guvernanţii de - a - şi exercita prestidigitaţia
împrejurul urnei au umplut-o cu voturi. În zilele noastre oamenii cred mult mai lesne în repejune de manipulaţie decât
în minuni.
[7 — 8 august 1881]
[„ADEVĂRUL CĂ ÎN DECURSUL..."]
Adevărul că în decursul acestor din urmă paisprezece ani elementul istoric pământean au fost înlăturat în favorul
a d-alde Giani, Cariagdi, Carada, Fleva etc., deci în favorul unui element etnic şi moraliceşte străin neamului românesc,
acest adevăr [î]i doare rău pe toţi aceia câţi şi-au făcut din specula patriei şi naţionalităţii o meserie , un negoţ, o