Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

guvernului (Turnu - severin ) şi e sigur că, la întrunirea Camerii, toate elementele opoziţiunii se vor coaliza sub
conducerea sa spre a răsturna ministeriul Brătianu. Este adevărat că şi acesta nu stă cu mânile în sân , căutând a-şi
întări poziţiunea prin câştigarea în parte a unor personaje conservatoare moderate ; aci însă întâlneşte rezistenţa lui
Rosetti, de care nu-i este permis să se despartă dacă nu voieşte să piardă cu dânsul pe alţi mulţi stâlpi ai săi din
Parlament.
[5 august 1881]
[„CĂUTÂND A ESPLICA ..."]
Căutând a esplica etnologic antagonismul atribuit moldovenilor contra muntenilor am găsit că bărbaţii de peste
Milcov nu înţeleg sub cuvântul ,,muntean" populaţia istorică a Ţării Româneşti, una şi aceeaşi în toate provinciile, ci o
pătură superpusă, neistorică , imigrată de curând prin oraşe, din care se recrutează partidul roşu, rămânând ca
populaţiile vechi sau pe deplin asimilate să se grupeze, ceea ce şi fac, sub cu totul alte formule politice decât cele
cosmopolite ale membrilor societăţilor internaţionale.
Această teorie a produs, ca orice adevăr, o impresie penibilă asupra celor ce cred a avea cuvinte să se simtă
atinşi de ea; le-a produs un fel de spaimă de ei înşii, precum se cutremură eroii lui Eschil când simt neînduplecarea
fatalităţii ; le-a produs poate salutara îndoială daca în adevăr ar fi ei aceia cărora li se cuvine misiunea naturală şi
înnăscută de-a reprezenta un popor din care, în definitiv, nu fac parte decât din întâmplare şi prin strecurare pe furiş.
Argumente în contrariu cari ar invalida teoria noastră nu se prea pot aduce. Evidenţa nu se poate tăgădui, deşi un
asemenea mister public nu se mărturisea , fie din cauză de oportunitate, fie pentru alte consideraţii.
Împlerea Parlamentului şi a funcţiilor cu noi fanarioţi de provenienţă proaspătă, falsificarea vieţii intelectuale şi
politice a poporului prin capete de formaţiune hibridă, incapabile de o activitate intelectuală, toate acestea se impun
vederii; autohtonul simte că nici limba, nici înclinările, nici maniera lui de-a vedea nu pot fi reprezentate de cranii c-un
dram de creier, supus la ramolisment . Studii craniscopice comparative ar fi de folos, şi tineretul Facultăţii de Medicină
şi-ar câştiga un merit comparând încăperea cubică a unui craniu în adevăr dacoromanic cu strâmtoarea acelor scorburi
găunoase în cari rezidă sterilitatea intelectuală şi perfidia partidului roşu.
Declamaţiile şi asigurările solemne de patriotism nu ajută nimic în cestiune, întru cât e etnologică. În privirea
politică, punerea tezei poate fi oportună sau inoportună , practică sau nepractică , dar numai din punctul de vedere al
celui care-o judecă, nu din acela al adevărului în sine. Pentru meritele reversibile financiare ale grupului Carada —
C.A. Rosetti, pentru poeziile neogreceşti ale lui Serurie, cestiunea e şi inoportună şi nepractică .
Să sperăm că va avea alt înţeles pentru distingerea între ceea ce e tipic românesc şi în adevăr naţional pe de o
parte şi între importaţiunile de tot soiul ce se pretind naţionale.
Fără atitudinea declamatorie a ziarului francez din Capitală, mai obiectiv, dar totuşi numai din punctul de vedere
al oportunităţii , ne răspunde „Cumpăna", ziar redijat de tineri evrei.
Foaia aceasta ne zice că „teoria noastră nu are nici un folos practic pentru partidul conservator".
Poate că folos practic şi partid conservator sunt o contradicţie în adjecto întru cât [î]i priveşte pe conservatori.
Practice sunt Caradalele, cari ştiu a utiliza tot în afaceri ale ţării cele patru clase primare sau Codul Boerescu în aşa chip
încât ajung directori de drum de fier şi de bancă şi milionari. Practic e d. C.A. Rosetti, care pune pe Giani să-i stipuleze
o plată de zeci de mii de galbeni pentru negoţul de palavre exercitat de la 1857 încoace. Auzit-au cineva de vrun roşu
care, în politică, să fie atât de nepractic încât să piarză un ban Miniştrii daţi în judecată de aceşti virtuoşi se disting
prin absoluta lipsă de simţ practic întru cât [î]i priveşte, căci au ieşit săraci, căci au fost oameni de stat în socoteala
averilor lor private, şi sacrificiile ce le-au impus celor mai mulţi poziţiunea lor oficială le-a jignit multora interesele şi
avutul lor. Cine-a sărăcit dintre roşii, afară de bieţii Goleşti cari au luat-o la serios Dar Goleştii erau boieri de neam şi
autohtoni, deci, ca atari, nu s-au uitat la folosul practic, lăsând în seama d-lui C.A. Rosetti admirabila calitate de-a
concilia interesele sale private cu rolul de martir, de exilat, de prigonit, pe care l-a ştiut juca în perfecţiune. Martiriu şi
patriotism ce se traduce în practică în pensii reversibile, în lefuri exorbitante create ad-hoc, în sporirea cu 40 la sută a
bugetului cheltuielelor, în urcarea birurilor , în înmulţirea datoriei publice ş.a.m.d.
Cât despre folosul practic pentru ideile conservatoare, el e evident. Formula unei organizaţii conservatoare,
abstracţie făcând de ţară şi de poporul istoric, se dovedeşte a fi sterilă şi lesne de escamotat . Vedem că roşii, maiestri în