Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

şi totodată un foarte rău patriot. Unui român adevărat i-ar putea fi atât de scârbă de aceste adunări încât să prefere un
guvern străin onest, care să asigure dezvoltare morală şi materială a rasei române, unui guvern pretins naţional, compus
din tot ce Orientul a avut mai infect şi mai netrebnic. Tot astfel popoarele din Austria preferă absolutismul, cu toate
rigorile lui inevitabile, liberalismului dominant al pseudogermanilor galiţieni , cari dictează la Viena şi a
pseudomaghiarilor din Buda.
Dar ziarul francez ne citează războiul. Iată vorba mare care se aduce ca mijloc de convingere, precum advocaţii
cei răi ai Copiilor de pe natură citează pe Ştefan la început, pe Mihai la coadă în procese comerciale. Ce are - a face
una cu alta
Ţăranul din Vrancea, de la Vaslui, s-a bătut cu calităţile înnăscute rasei lui din timpi strămoşeşti. Guvernanţii
din Bucureşti l-au tratat însă cu calităţile înnăscute rasei lor, l-au lăsat să moară de foame şi să degere de frig în
câmpiile Bulgariei.
Pe când adevăraţii viteji, pe care îi acopere ţărâna , zăceau în căderea ninsorilor şi sub stoluri de corbi rotitori ,
într-o nespusă părăsire, vitejii reversibili şi guvernanţi din Bucureşti destupau sticle de şampanie în onoarea
mironosiţelor de strade şi berării cari împluseră pe-atunci capitala. Erau ctitori d-nia lor de aşezăminte de bună cuviinţă
.
Nu ni se mai citeze războiul. Nicicând deosebirea dintre rasa autohtonă şi cea venetică nu s-a dovedit mai pe faţă
decât atunci. Nicicând puterea de sacrificiu a populaţiunii istorice n-a fost mai mare, mârşavele spoliaţiuni ale
Mihăleştilor şi Chiriţopolilor mai numeroase, mai inumane , mai vrednice de marele cordon al Sfintei Cânepe .
Nu e timpul, nu e locul de-a vorbi de toate cîte s-au petrecut în vremea războiului.
Dar va suna şi ceasul în care se va face lumină şi asupra conferinţelor de la Livadia şi asupra regimului de foame
şi de mizerie la care-a fost supusă oştirea noastră.
[5 august 1881]
ROMÂNIA IRREDENTA
Sub acest titlu „Deutsche Zeitung" din Viena primeşte următoarea corespondenţă din Bucureşti:
A trecut un an de când prinţul de atunci, regele Carol I de astăzi, a vizitat Curţile din Viena şi Ischl , întorcându
- se la Bucureşti ca şef al unui regiment austriac, Tot atunci miniştrii Brătianu şi Boerescu nu mai încetau de a asigura
cabinetul vienez că Austro-Ungaria are în vecina Românie un aliat credincios şi loial şi că această alianţă îşi derivă
baza cea mai sigură din comunitatea intereselor la Dunăre şi din respingerea tendinţelor ruso - slave în Orient.
Dispoziţiunea politică de astăzi din România oferă ochiului unui observator atentiv cu totul o altă icoană. În cestiunea
Dunării România declară că interesele sale sunt diametral opuse celor austro-ungare; ea nu vrea să ştie de o
comunitate de interese cu vecinul stat dualistic ; ea n-ar sta un moment la îndoială de a face concesiuni englejilor şi
ruşilor, numai spre a combate interesele austriace. Ea mai caută apoi a face breşe în dispoziţiunile convenţiunii
comerciale efectuată cu mari, sacrificie din partea Austro-Ungariei şi nu scapă o ocaziune spre a releva opoziţiunea
intereselor economice şi industriale ale celor două ţări vecine.
În timpul mai recent, dispoziţiunea ostilă în contra Austro-Ungariei începe a se pronunţa şi în privinţa politică.
O hartă în care Banatul până la Tisa, Transilvania, Bucovina, ba chiar ţinuturile de la Arad şi Grosvardein figurează
ca teritorie române, formează prin şcoale fundamentul instrucţiei geografice al tineretului român şi deputaţii români,
cari vizitează mai bucuros vara aceasta băile din sud - ostul Ungariei şi din Transilvania, nu se sfiesc a juca rolul unor
agitatori politici. Astfel, de ex. se asigură că deputatul Ionescu, plecând din băile de la Mehadia , a vizitat comunele
române de primprejur , dând o atenţie particulară birturilor şi ascultând plângerile asupra terorismului maghiar, a
promis oamenilor mântuire şi unire cu România.
Regele Carol I, astăzi ca şi acum un an, este fidel Austro-Ungariei şi sentimentul său cavaleresc este o garanţie
oarecare că lucrurile nu se vor precipita aşa curând . Tot aşa credem că şi Brătianu, nu din înclinaţiune platonică ,
dar dintr-un prudent calcul de om politic şi ca un patriot român onest, pune şi astăzi acelaşi preţ pe relaţiunile amicale
cu Austro-Ungaria ca şi până ieri. Dar vede oricine că-i vine prea greu să pună stavilă torentului partidei liberale
(sau mai corect partidei roşii), care mai că e dispusă, a arunca din car pe conducătorul de până aci şi fundatorul
regatului român. Boerescu a jucat un rol falş în cestiunea Dunării şi eliminarea sa din cabinetul Brătianu n-a fost o
pierdere pentru Austria. Numărul partizanilor lui Cogălniceanu, unul din cei mai declaraţi adversari ai Austro-
Ungariei, creşte tot mai mult, după cum se vede lămurit din alegerea sa de deputat într-un colegiu până aci fidel