Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

Al. 1. A subscrie şi emite, cu sau fără garanţie, în totalitate sau în parte, toate împrumuturile de stat, oraşe, stabilimente
publice, precum şi orice acţiuni sau obligaţiuni de societăţi civile şi comerciale, în special a acelor cari au de obiect întreprinderi de
căi ferate, canaluri, mine şi alte lucrări mari publice şi private.
Precum am mai zis-o, e cu totul indiferentă pentru Creditul Mobiliar productivitatea acelor întreprinderi de căi
ferate, canaluri, mine, lucrări publice ori private. E indiferent daca drumul de fier viitor ar avea ceva de transportat,
daca mina va cuprinde metale, daca canalul se va renta . Activitatea Creditului consistă în a cumpăra sub pari sau al
pari titlurile emise şi de-a le desface c-un câştig cât se poate de mare. Operaţia desfacerii în detail săvârşită Creditul
Mobiliar e cu desăvârşire degajat de orice răspundere faţă cu publicul şi cu acţionarii.
Alinea 5. A dobândi , scompta , negocia, vinde, schimba, da în depozit orice efecte publice, acţiuni şi obligaţiuni etc.
Acest alineat arată limpede că speculaţiunea la bursă de acţiuni şi obligaţiuni e un esenţial atribut al Creditului.
etc.
Alinea 10. A face pentru comptul celor de-al treilea cumpărări şi vânzări de orice fel de fonduri publice, acţiuni, obligaţiuni
agiotaj.
Aci Creditul se 'nsărcinează , faţă cu aceia cari n-au timp de a specula singuri, de-a utiliza fondurile lor în
Alinia 12. A emite obligaţiuni cu condiţiune ca să fie reprezentate pentru suma lor totală prin efecte publice, acţiuni sau
obligaţiuni cel puţin echivalente, aflate în portofoliu.
Pentru a atrage în cercul ei o speculaţiune din ce în ce mai largă de titluri Creditul va emite obligaţiuni fondate
pe efecte de portofoliu echivalente! Dar cine face ca ele să fie echivalente Tot Creditul.
Să admitem că suntem în Paris şi Creditul are în portofoliu acţiuni de ale Companiei Imobiliare cari se cotează
cu 900 (şi fac în realitate 18).
Creditul va emite deci obligaţiuni echivalente cu cota de 900 (pe când în realitate n-are decât o fondaţiune de
18).
În genere ceea ce subscrie, emite, negociază , vinde, schimbă Creditul e supus unor vicisitudini atât de
neaşteptate, atât de păgubitoare pentru cel din urmă detentor al titlurilor în cestiune care e publicul capitalist , încât e
clar că Creditul, când vinde, ridică titlurile la bursă la cota cea mai 'naltă posibilă; când cumpără, le scade la un preţ de
nimic.
Astfel Creditul Mobiliar din Paris a făcut operaţii ca cele ce urmează.
A vândut Companii Mobiliare cu 900. Azi nu le ia nimeni nici cu 18.
A vândut obligaţiuni ale aceleiaşi companii cu 280 bucata. Azi stau la 140.
A vândut acţiuni ale minelor din Bingham cu 600. Azi stau 100.
A vândut acţiuni ale tramvaiului Paris sud cu 700. Azi fac 160.
Creditul General Francez a vândut asemenea publicului cu 600 — 700 franci titluri cari au căzut apoi la 100, la
20, la zero .
Din punct de vedere economic titlurile unei întreprinderi se clasează mai exact prin subscripţie publică. Depuse
la o bancă, publicul le cumpără cu capitalurile lui disponibile. Dacă întreprinderea merge bine, titlurile se vor urca în
măsura productivităţii lor, dacă e mediocră, ele vor scădea în aceeaşi măsură. Preţurile ce se formează sunt însă
naturale, stau în legătură cu producţiunea întreprinderii.
Cumpărate însă en gros şi desfăcute en detail de un puternic institut de bancă, acesta are puterea de-a crea
preţuri artificiale urcate când vinde, preţuri artificiale scăzute când
cumpără. Creând însă preţuri artificiale urcate pe cari Creditul, nu întreprinderile le câştigă , e evident că se retrag bani
din negoţul cu mărfuri reale, din întreprinderi ce produc bunuri reale, pentru a-i arunca în întreprinderi viitoare, c-o
producţiune nulă poate.
Creditul Mobiliar nu e bancă de comerţ. El nu primeşte acţii pentru a le vinde una cîte una pentru un comision;
el cumpără acţiile en gros, pentru a le urca cât se poate de sus şi a le vinde. După ce, desfăcute odată, preţul lor au
scăzut, el le cumpără din nou, le reurcă şi iar le vinde, indiferentă fiind valoarea lor intrinsecă; căci, având la dispoziţie
un capital de 40 şi mai bine de milioane, el poate urca în sus hârtia cea mai rea, scădea la un preţ de nimic hârtia cea