Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

La 1821 revine domnia naţională. Fără ca sistemul de guvernământ să fi devenit esenţial altul, populaţia creşte
repede, limba se dezbracă în mai puţin de douăzeci de ani de cuvintele greceşti, turceşti etc., cari se introduseseră în
epoca fanarioţilor; progresul real şi repede al rasei române o face matură pentru unire, pentru cei dendâi paşi în
civilizaţiunea apuseană.
Se va observa că în timpul de la 1821 — 1866 se tipăreau şi se citeau cărţi, că rasa română este cea setoasă de
cunoştinţe şi capabilă de-a pricepe adevărul.
Ei bine, după 1866 se ivesc tot fenomenele ce se constată pentru epoca de la 1700 — 1821.
Populaţia autohtonă scade şi sărăceşte; cărţi nici se tipăresc , nici se citesc; pătura dominantă, superpusă rasei
române, n-are nici sete de cunoştinţi, nici capacitate de a pricepe adevărul. Daca acest sediment învaţă, o face de silă,
gonind o funcţie. Încolo leagă cartea de gard. Şi, pentru a avea o funcţie, trebuie să fii înrudit cu ei, să ţi se termine
numele în -oglu -opulos sau în -idis şi să fi terminat patru clase, sau, în caz de mari exigenţe administrative şi
financiare, şi un curs de . . . violoncel. Un adevărat sediment de pungaşi şi de cocote, precum am mai zis-o.
S-ar părea, la prima vedere, că e indiferent ce elemente determină soarta unui popor, fie autohtone, fie venite din
afară. Dar pentru un observator mai adânc nu e indiferent.
Toată soarta Franţei e alta de când instinctele rasei celtice , în Revoluţia cea mare, au învins şi înlăturat
instinctele romano - germanice cari stăpâniseră pân-atunci . În multe provinţii germane se recunoaşte foarte mult
influenţa elementelor slave, germanizate, şi va rămânea totdauna o mare deosebire între germanii de sud, o rasă aproape
pură între scandinavi , asemenea puri , şi între prusieni bunăoară. Nu e asemenea indiferent pentru Anglia daca
predominaţiunea ar fi a elementului celtic sau a celui anglo - saxon . Predispoziţii şi aptitudini moştenite, virtuţi şi
slăbiciuni moştenite, calităţi sau defecte intelectuale şi morale dau domniei unui element etnic alt caracter decât
domniei celuilalt element. Suntem de ex. convinşi că demagogia la noi e de origină fanariotică ; că ea însemnează ura
înrădăcinată a veneticului fără tradiţii, fără patrie, fără trecut în contra celor ce au o tradiţie hotărâtă , trecut hotărît. De
aceea roşii se şi recrutează mai mult dintre grecii şi bulgarii românizaţi . Setea de - a - şi crea un trecut pe care nu-l au
se vede din tendenţa de-a schimba totul şi de a le da lucrurilor alt cachet . Astfel se schimbă numele istorice ale
stradelor din Bucureşti, dându-li-se altele, cari ar putea fi puse în raport cu ceea ce ei pretind a fi făcut în ţară. Aceste
elemente hibride se vor destinge aşadar prin ura trecutului şi a tot ce se poate numi istoric într-o ţară, fie instituţie, fie
rasă, fie religie, fie datine.
Dar nu numai la noi se va observa lupta de predominare de rasă şi oscilaţiunea , ci şi în alte ţări, în raporturi mai
mari.
În Rusia mutarea capitalei la Petersburg înseamnă predominarea rasei germane, rusificate îndealtmintrelea.
Tendenţa d' a muta punctul de gravitaţie la Moscva e slavă;
instinctele de devastare şi de răsturnare a tuturor lucrurilor existente cu susu 'n jos sunt tatare .
Astfel vedem că la urma urmelor orice formă cât de subtilă a vieţii se reduce la un substrat solid, experimental şi
ca politica unei ţări, pornirile în bine şi în rău, atârnă de la complexiunea fizică a indivizilor, de la originea lor, de la
defectele sau calităţile înnăscute rasei lor.
Precum aceeaşi limbă se va pronunţa altfel de un german, altfel de un slav, altfel de un italian, tot astfel aceleaşi
legi se vor aplica după natura celui ce le aplică, aceeaşi ţară va avea altă soartă după cum va fi natura celor ce-o conduc.
Dacă considerăm vigoarea extraordinară a începuturilor noastre istorice, figura unui Mircea sau Ştefan cel Mare,
şi le comparăm cu mizeria şi puţinătatea de caracter din ziua de azi nu mai încape îndoială că alt element predomina
atunci, altul azi, şi poate toată cestiunea se reduce la aceea că pe-atunci precumpănea populaţia autohtonă de munte, iar
azi precumpăneşte cea imigrată de baltă.
Iată dar care e antagonismul veritabil între moldoveni şi aşa numiţii munteni. E antagonismul între elementele
istorice ale acestei ţări şi cele neistorice.
[30 iulie 1881]
[,,«PESTHER LLOYD» SCRIE..."]
„Pesther Lloyd" scrie următoarele: