Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

DIN VIENA
Se ştie că Societatea „România Jună" din Viena, constituită numai din studenţi români, a dat o serbare cu ocazia
aniversării a 60 [-a]a d-lui V. Alecsandri, bardul român de la Mirceşti . în acea zi s-a trimis poetului, din Viena un
preafrumos album , legat în catifea grenată , având pe faţa de deasupra scoarţii o ghirlandă de frunze de stejar şi de laur
lucrate foarte fin în argint; în partea de jos a acestei ghirlande vin în săpătură anii 1821 şi 1881, iar în mijlocul ei
iniţialele poetului.
[27 — 28 iulie 1881]
[„«ROMANUL» A CONTRACTAT NĂRAVUL ..."]
,,Românul" a contractat năravul de-a ne atribui articole pe cari nu noi le-am scris, ci le-am reprodus din alte
ziare, şi de-a polemiza apoi cu ,,Timpul" combătând , ca ale noastre, idei pe cari le împărtăşim poate numai în parte sau
cu oarecari rezerve. Astfel se 'ntîmplă şi în numărul de sâmbătă , în care vedem că polemizează cu noi pe temeiul unui
articol reprodus din „Poşta" privitor la antagonismul dintre moldoveni şi munteni.
Nu doar că ne-ar părea rău de-a fi scris acel articol pe care l-am reprodus. Ceea ce însă nu e al nostru, nu e, şi e o
apucătură de rea credinţă de-a ne atribui în total şi direct idei pe cari nu le împărtăşim decât în parte sau indirect şi cari
au nevoie sau de-o rectificare, sau de tranziţia printr-un nou punct de vedere.
Noi, de ex., avem în privinţa aşa numitului antagonism dintre moldoveni şi munteni o părere proprie, bazată pe
observaţiuni etnologice, care modifică esenţial maniera de-a privi cestiunea.
Nu există, după a noastră părere, nici o deosibire între rasa română din Muntenia, Moldova, din cea mai
considerabilă parte a Ardealului şi a Ţării Ungureşti. E absolut aceeaşi rasă, cu absolut aceleaşi înclinări şi aptitudini.
Dar în Bucureşti şi în oraşele de pe marginea Dunării s-au ivit un element etnic cu totul nou şi hibrid care ne-au
furnizat generaţia actuală de guvernanţi. Acestea sunt rămăşiţele haimanalelor de sub steagurile lui Pasvanoglu şi
Ypsilant şi resturile numeroase ale cavalerilor de industrie din Fanar. Din această seminţie nouă fac parte oameni ca
Giani, Carada, C.A. Rosetti, Pherekydis , Serurie ş.al. Toată spuma asta de fanarioţi novisimi , cari s-au pripăşit în ţară
de 50 — 60 de ani încoace, formează naturalmente elementul de disoluţiune, demagogia României.
Fizic şi intelectual stârpituri , neavând nici tradiţii, nici patrie, nici naţionalitate hotărâtă , le vedem punându-se
la discreţia străinilor şi votându-le când pe Stroussberg, când răscumpărarea, ba le vedem aliindu-se în Moldova cu
evreii ca să paralizeze lupta de emancipare naţională de acolo. Aprinşi de-o instinctivă ură contra tuturor elementelor
istorice şi autohtone ale acestei ţări, le-am văzut introducând în toate ramurile legi străine neadaptate nici intereselor,
nici naturii ei.
Aceste elemente sunt cu mult mai numeroase în Ţara Românească decât în Moldova, dar şi aci ele se află mai cu
seamă în centrele şesului, nu prin oraşele de la munte, nici prin ţinuturile de acolo. Pe aceste producte de baltă
moldovenii 'i confundă apoi cu populaţia istorică a Ţării Româneşti, precum se află în sate în genere şi îndeosebi la
Câmpulung , la Tîrgovişte, la Târgu-jiului ş.a.m.d. Acestor producte de baltă moldovenii le zic din eroare munteni, căci
nu sunt munteni.
Aşadar: distinguendum est.
Ceea ce sunt pentru Moldova evreii sunt pentru Ţara Românească aceste venituri cari, prin identitatea religiei, au
ştiut să se strecure printre români, să-i amăgească şi să ajungă a-i stăpâni ; şi, pentru ca lucrul să le succeadă şi mai
bine, au precupeţit tocmai instinctele noastre naţionale.
Vedem bunăoară pe-un C.A. Rosetti, un grec, şi pe Carada, un alt grec, înfiinţând o gazetă.
Ce nume-i dau
„Românul".
Ei cari n-au fost români neam de neamul lor.
De-aceea e destul ca aceşti oameni să lipsească de la guvern, fie oricine altul, şi numaidecât nu se mai simte nici