Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

nenorocită lipsă de necesităţi îl face să se mulţumească chiar cu hrana cea mai rea, numai dac-o poate consuma în
inacţiune . Obicinuinţa deosebită a muncitorului german [î]i dă aci o superioritate extraordinară, un avantaj atât de
mare, încât cu aceeaşi hărnicie pe care-o întrebuinţează în patria lui, trebuie să ajungă în România într-un timp
relativ scurt la o prosperitate economică destul de bună.
Mai n-am trebui să adăogăm că o colonie germană industrială şi agricolă în orientul Europei ar fi un câştig tot
atât de mare pentru Germania, cât şi pentru cultură în genere, ai cărei pionieri ar fi coloniştii germani. Germania ar
face astfel în Orientul Europei o cucerire pacinică, comercială care are marele avantaj de-a aduce folos şi mulţumire
chiar celui cucerit. Căci România ar trage mari şi incontestabile foloase de la colonizaţiunea germană, şi prin puterile
de muncă, primite din Germania, ar ajunge la o înflorire economică, de care ar trebui să rămână altfel departe timp
incalculabil încă.
Se 'nţelege că o concentrare a emigraţiunei germane nu se va putea organiza şi recomanda din partea statului
decât atunci când guvernul român s-ar hotărâ mai întâi de-a da coloniştilor germani avantajele corespunzătoare,
avantaje cari ar trebui să aibă de scop mai întâi de-a abate emigraţiunea germană spre România şi apoi scopul de-a
favoriza prosperarea coloniilor germane.
Între aceste avantaje numărăm în linia întâia uşurarea emigraţiunii spre România prin reducerea cheltuielilor
de transport.
Guvernul român nu numai c-ar trebui să reducă , pe căile ei ferate proprii taxele de călătorie la jumătate sau 2/3
ci, prin convenţiuni anume cu căile ferate din Austria, ar trebui să capete asemenea o reducere a taxelor de transport,
aşa bunăoară precum calea ferată de la New-york la Texas transportă pe colonişti cu 40 ba chiar cu 33 1/3 % a
costului de transport din tarife.
Sacrificiile financiare cari ar rezulta din aceasta pentru România nu pot forma o piedică în vederea stării înfloritoare a
finanţelor statului român şi în vederea escedentelor cu cari lucrează în momentul actual statul.
Dar afară de aceste sacrificii financiare, sunt de-o trebuinţă şi mai mare măsuri pentru protecţiunea coloniştilor germani în
România. E, din nenorocire, afară de orice îndoială că, mai cu seamă în zilele dendâi , antipatia instinctivă contra unei
inteligenţe mai mari şi-a unui mare gust de muncă ar da loc la escese varii. Faţă cu aceste escese cată a se da din capul locului
garanţii pentru protegerea eficace a coloniilor. Am trece peste marginile temei noastre, dac - am voi să specializăm măsurile cu
cari ar fi a se garanta această protecţiune neapărată.
Sunt cestiuni de detaliu, a căror soluţiune se poate lăsa în seama autorităţilor respective. Se înţelege de sine că realizânduse
aceste planuri de colonizaţiune , numărul consulilor germani în România cată să se înmulţească în mod considerabil.
În sfârşit revenim asupra celor zise, că interesul naţional s-ar garanta mai mult realizându-se ideea de mai sus, decât sub
oricari altă formă de emigraţiune .
Nimic nu e mai admirabil decât naiva imperturbare a foii de bursă de a pretinde ca muncitorul cel trândav român
să plătească până şi cheltuielele de transport a acelor nemţi cari n-au cu ce trăi în ţara lor, şi cari să vie să-l cucerească
pe acelaş trândav pe cale economică. Trebuie în adevăr să avem un guvern şi nişte Camere, compuse în majoritate de
străini, pentru ca o foaie străină să aibă curajul de-a scrie asemenea platitudini.
Există demult în Germania marota de-a abate coloniile ce merg în America, spre ţările Dunării, spre România
îndeosebi. Caracterul naţional al românilor, viciat de domnia fanarioţilor şi şters în mare parte prin amestecul clasei de
mijloc cu elemente transdanubiane , regimul economic şi politic detestabil şi odios la care sunt supuse elementele
autohtone ale ţării de către cele imigrate şi dominante, complicitatea între pic-pocheţii indigeni şi cavalerii de industrie
de peste graniţă, toate elementele acestea de convingere înclină pe germani a-i face să crează că [în] o ţară în care un
grecotei ca C.A. Rosetti stăpâneşte , nemţii pot intra cu droaia , plătindu-li-se până şi cheltuielile de drum.
Silă ne e uneori de a mai lua pana în mână spre a apăra interesele românimii . Clasele dirigente, în cea mai mare
parte străine prin originea lor şi ţinând minte că părinţii vorbeau încă greceşte şi bulgăreşte , sunt prinse în mreaja
înmiită a funcţiilor create din nou la căile ferate, la tutunuri, la bănci, şi, chiar dac - am presupune c-au avut o coardă de
rezistenţă, au pierdut-o . Clasa cea mai numeroasă şi autohtonă a acestui pământ , ţăranul, geme sub esploatarea unei
admnistraţii neomonoase , sub birurile şi uzura cu care susţine o generaţie intelectuală stearpă şi moraliceşte decăzută.
Şi nu se află în această neagră mulţime un suflet generos, un braţ de fier, care să pună capăt acestei mizerii fără de
margini.
[26 iulie 1881]