Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

La articolul nostru Creditul Mobiliar şi presa capitalei „Războiul"-Weiss răspunde:
Deşi noi n-am combătut până acum aceste întreprinderi noi, fiind din numărul acelora cari au anunţat înfiinţarea numitelor
instituţiuni, totuşi aceasta n-am făcut-o nici ca articol de fond. nici ca prim Bucureşti n-am scris o singură frază care s-ar putea
califica de reclamă plătită; din contră ne-am ţinut în ce rezervă aşteptând să vedem statutele şi numele acelora cari compun
consiliurile de administraţie; Atunci ne vom pronunţa cu aceeaşi independenţă pe care am păstrat-o totdauna în asemenea ocaziuni
şi fără a ne lăsa să fim influenţaţi nici de cei interesaţi, nici de ziarele cari s-au pronunţat deja în această privinţă.
,,Războiul" nu s-a vândut şi nu se va vinde nimărui, şi ne îndoim că ,,Timpul" a citit cele scrise de noi asupra
Creditului Mobiliar şi Societăţii de Construcţiuni, căci altfel nu ne-ar fi făcut onoarea d' a ne pune şi pe noi în
categoria organelor care au trâmbiţat , în formă de revistă reclamă , avantajele economice ale societăţilor în cestiune,
în schimbul unui meschin interes bănesc.
Aceasta am găsit de cuviinţă a răspunde celor zise de „Timpul", pentru ca niminea să, nu fie indus în eroare
asupra atitudinii noastre faţă cu Creditul Mobiliar şi cu Banca de Construcţie.
Reproducem acest răspuns spre satisfacţiunea colegilor noştri de la ,,Războiul"-Weiss. în privirile celorlalte ziare
aserţiunea noastră rămâne exactă.
[25 iulie 1881]
[„SPRE RĂSĂRIT, NU SPRE APUS!..."]
Spre răsărit nu spre apus! e titlul unui articol al ziarului ,,Berliner Boersen-courier " în care propune ca valurile
superfluenţei populaţiunii germane, cari acum se îndreaptă spre America, să emigreze pe viitor în România.
Îl reproducem întreg:
După ce în articolul nostru din urmă am enumerat motivele cari fac ca concentrarea emigraţiunii germane spre
America să fie o pagubă atât pentru Europa, cât şi pentru Germania îndeosebi, vom cita acum câteva împrejurări cari,
după a noastră părere, constituie o dovadă suficientă că emigraţiunea germană poate să fie păstrată continentului
nostru, ba poate să devină chiar folositoare intereselor naţionale ale Germaniei. Credem că ţările dunărene, îndeosebi
România, sunt apte într-o măsură estraordinară de-a primi în număr mare colonişti germani.
Avem înainte de toate două motive esenţiale: întâi înlesnirea mai mare, deci şi hotărârea mai uşoară de
reîntoarcere pentru emigranţii aceia cari ar fi căutat de lucru în numita ţară străină şi ar fi aflat câştig , al doilea,
mănţinere unor relaţii naţionale mai vii cu ţara mumă .
Elementul german, după toate predispoziţiile lui, nu e tocmai înclinat de-a se amalgamiza cu populaţiunile din
orientul Europei, ci a arătat pân' acum din contra tendenţa de a-şi păstra caracterul naţional. O dovadă pentru
aceasta sunt saşii din Transilvania cari pân-în ziua de azi au păstrat în decurs de secole fiinţa lor germană şi datinele
germane.
E prea adevărat că munca fizică numai nu e atât de bine plătită în România, ca în America. Dar inteligenţa şi
spiritul de întreprindere au un teren mult mai favorabil în noul regat. În România sunt în multe locuri semne clare că
se află însemnate gisimente de petroleu; pături de cărbuni de pământ asemenea nu lipsesc, şi, daca bogăţiile acestea
au rămas pân' acum paragină şi neutilizate , cauza e numai lipsa de drumuri şi comunicaţiuni . Aci se deschide un
teren vast pentru inteligenţă şi pentru spiritul de întreprindere şi esploatarea întreprinderilor mai sus arătate ar da de
muncă multor puteri.
Dar nu numai pentru ramura industrială, ci şi pentru agricultor există în România cele mai favorabile condiţii
de existenţă. Întinderi vaste de pământ aproape vergin aşteaptă numai o agricultură raţională şi intensivă , la care
muncitorul român indigen nu e înclinat.
Muncitorul român e de o lene extraordinară după ideile noastre; umblă trândăvind îndată ce-a câştigat prin o
muncă scurtă subzistenţa lui pe mai multe zile. Săptămâna n-are pentru el şase zile, ci în genere numai două. O