Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

o natură necunoscută. Nu numai că e indiferent daca întreprinderile sunt bune sau rele; din contra Creditul Mobiliar va
prefera să cumpere en gros acţii discreditate , rele, a unor întreprinderi ce nu se rentează , pentru a le urca prin
manopere de bursă şi jurnalistice şi a le revinde c-un mare folos, puţin păsându-i dac-a vândut publicului valori sau
maculatură .
Sumele ce le câştigă o întreprindere comercială sau industrială nu le-a pierdut nimenea. Ele sunt produsul
muncii. Sumele pe cari specula le câştigă , le-a pierdut totdauna cineva. Acţionarul ce-a cumpărat cu 150 o acţie urcată
prin agiotaj şi care nu face în realitate decât 80 a pierdut 70 franci cari [î]i sunt detraşi şi lui şi producţiunii şi cari au
intrat ca o picătură în marea milionarilor .
Am zis că titluri cu valoare necunoscută se urcă de către Creditul Mobiliar prin manipulaţii de bursă şi
jurnalistice.
Amândouă au început deja. Fără ca existenţa Creditului Mobiliar să fi fost autorizată prin vrun decret al regelui,
acţiile lui sunt deja obiectul celei mai vii specule. Culisieri ce n-au nici acţii, nici bani, nici speranţa de a avea vrodată
vrouna din două, urcă deja titlurile în piaţă.
De ce
Pentru că Creditul Mobiliar începe cu sine însuşi cu maniera sa de-a opera. Îşi speculează acţiile sale proprii,
indiferent de va avea afaceri sau nu, indiferent daca acele afaceri vor produce ceva sau nu.
Aceasta e independent de caracterul oamenilor, necesităţile profesiunii speculaţiunii sunt imperioase , nu scapă nimeni
de ele (Courcelle-Seneuil).
Venim la manipulaţiunile jurnalistice.
,,L'Independance roumaine" a relevat întâi faptul că d. Vermont a oferit tuturor redacţiilor cîte un frumos
memoriu litografiat , împreună cu cîte un bilet de 500 franci, în schimbul câtorva cuvinte bune. ,,Timpul", adaogă foaia
franceză, în loc de a lua de păr ocazia ce i se dădea de-a se domiri , a dat afară pe d. Vermont cu micul său pachet .
Lucrul are nevoie de-o mică rectificare. Noi n-am dat pe nimeni afară, de vreme ce ştiam că d. în cestiune nu era
decât trimisul cuiva, şi acel cineva e d. Boerescu. Când d. Boerescu propune unui ziar de-a trece o reclamă sub rubrica
articolelor de fond pentru 500 de franci cată să admitem că d-sa, ca fost jurnalist, a prefăcut asemenea inserţiuni şi
reclame în articole de fond pentru o plată oarecare şi că crede cumcă asemenea lucruri sunt corecte. Se 'nţelege că d-sa
nu poate măsura oamenii şi lucrurile decât cu măsura sa proprie şi de aceea nu ne mirăm deloc că a avut până şi
îndrăzneala de-a propune Maiestăţii Regelui subscripţiunea la întreprinderile sale şi de-a utiliza această subscripţiune ca
mijloc de reclamă punând toate ziarele din străinătate şi din ţară s-o trâmbiţe cât se poate
de tare. Daca afacerea va ieşi rău d. Boerescu nu va pierde nimic; demult îşi va fi retras fondurile angajate în Creditul
Mobiliar; dar ceea ce ar rămânea compromis ar fi semnătura regelui.
Dar să lăsăm astea.
Destul că ceea ce ,,Independance roumaine" povesteşte e în esenţă adevărat. Aproape toate ziarele din capitală
au introdus în coloanele lor drept articol de fond, drept prim Bucureşti, reclama Creditului Mobiliar. Escepţie au făcut
„L'Independance roumaine", „La Bourse ", ,,Binele public" şi „Poporul".
Celelalte toate, inclusiv ,,Românul", a prefăcut inserţiunea litografiată în câte un lung articol de fond.
Dar „Românul" merge şi mai departe. Vrea să ne domirească pe noi asupra Creditului Mobiliar. Totodată ne
citează o mulţime de persoane onorabile, cari pot fi mai plăcute « Timpului»" ce iau parte la fondare .
Negreşit foarte onorabile!
Atât de onorabile încât , deşi au o influenţă politică determinantă asupra ,,Timpului", nici una nu s-au folosit de
această influenţă pentru a ne cere să apărăm în coloanele acestei foi interesele capitalului lor angajat în Creditul
Mobiliar. Atât de onorabile încât a însărcinat c-un asemenea rol pe redactorul ,,Românului' şi nu pe noi, a însărcinat pe
acel samsar şi cointeresat în afacere care împle pagina întâia a foii guvernamentale cu articole ce privesc buzunarul său
propriu înainte de toate. Atât de onorabile încât ştiu a deosebi pe publicist de samsar şi i-au lăsat ,,Românului" sarcina
de-a apăra un institut de bancă a cărui esenţă e speculaţiunea.
Şi de-aceea le suntem recunoscători ! De aceea am fost liberi de-a discuta cestiunea Creditului Mobiliar din
punctul de vedere al intereselor economice ale ţării, iar nu din acela al pungii redactorului „Românului". De aceea am şi
reprodus opinia lui Courcelle-Seneuil că natura operaţiilor unui credit mobiliar e independentă de natura capitaliştilor .
Aceştia pot fi foarte onorabili; operaţiile nu rămân mai puţin hazardate, mai puţin avizate la câştigul prin
speculaţiunea capitalului, iar nu prin plasarea lui în întreprinderi productive.
Repetăm deci că liber e oricine de - a - şi întrebuinţa capitalul fie în producţiune, fie în speculaţiune. Ceea ce