Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

3 050 000
Adecă un câştig de 3 milioane, învârtind un capital [de] 12 milioane şi jumătate în curs de două - trei săptămâni .
Daca însă banca ar fi plătit integral emisiunea toată şi ar fi emis titlul cu 500, al pari, câştigul era de patru ori pe
atât de mare, era de 12 200000, învârtind un capital de 50 000 000 câteva săptămâni .
Precum se vede din cele de mai sus, asemenea operaţii de bursă nu se pot face de bancherii de comerţ. Numai o
haute banque cu zeci de milioane capital disponibil sau numai o societate de acţionari al cărei capital se 'ntrebuinţează
la agiotaj poate întreprinde a urca şi a scădea titlurile după voinţă. Pentru a înlătura contramina , adecă a împiedica
operaţiunile în senz invers al altor case puternice, cari ar zădărnici şi hausse şi baisse a bancherului sau a Creditului
Mobiliar, casele acestea se atrag asemenea cu o parte aliquotă la câştig , ceea ce se cheamă a le primi în sindicat. Toate
operaţiile acestea sunt independente de caracterul oamenilor. Bărbaţii cei mai onorabili cari ar lua parte la cumpărarea
e 'n gros
şi speculaţiunea en detail de titluri nouă nu se pot purta altfel decât cum le dictează natura întreprinderii lor. Ceea ce e
rău e natura însăşi a operaţiunilor de haute banque şi de credit mobiliar, nu oamenii ce le fac.
Ne rezervăm pentru altă dată a arăta dezastrele morale ce le cauzează asemenea întreprinderi, precum şi crizele
comerciale cărora le dau naştere, mai cu seamă pe o piaţă de efecte relativ nouă, inexperienţă , ademenită cu atât mai
lesne de lăcomia câştigului .
[18 iulie 1881]
SOCIETATEA DE CONSTRUCŢIUNI
Ce rol joacă Creditul Mobiliar pe lângă Societatea de Construcţiuni care e a se înfiinţa paralel cu el
Mărturisim că nu ştim. Nu vedem deloc necesitatea unui Credit Mobiliar alături cu Societatea. Are nevoie
aceasta ca Creditul să-i plaseze titlurile Dar plasarea o poate face orice bancă, fără să scumpească acţiile, fără să le
speculeze ; vânzându-le pe preţul de emisiune şi încasând un mic comision din partea Societăţii şi din partea clienţilor
ei.
Ce afacere mai clară, mai puţin complicată decât de-a depune acţiile la o Casă de bancă care vrea să se
'nsărcineze cu aceasta şi de-a le lăsa să fie vândute , fără speculă, fără agiotaj, către orice om ce voieşte a-şi plasa
economiile în ele Dar acţiile Societăţii se pot încredinţa chiar la mai mulţi deodată. Toţi ar putea fi comisionari ai
Societăţii şi desigur că toţi ar fi bucuroşi de-a face o atât de bună afacere la care nu se cere rizicul nici unui ban din
capitalul propriu, la care nu se cere decât ca ei să aibă încredere că întreprinderea va fi în folosul clienţilor lor.
Dar vezi că într-o procedare atât de limpede n-ar mai fi loc pentru agiotaj şi pentru jocul de bursă şi de-aceea o
vedem înlăturată.
De-aceea în decursul discuţiei am lăsat cu totul la o parte Societatea de Construcţiuni şi Lucrări Publice, care n-
are a face cu Creditul Mobiliar şi care poate exista de sine. Daca această societate află destui acţionari cari să crează că,
prin clădiri ce le-ar face în Bucureşti şi aiurea, capitalul lor e bine plasat, nu avem nimic de zis. De zidit va trebui să
zidească ceva această Societate şi daca acţionarii nu vor fi răpiţi de curentul agiotajului spre a plăti pe acţii mai mult
decât fac, daca se vor zidi case c-o valoare locativă bună, adică cari se pot închiria cu preţ sau vinde lesne, acţionarii
pot vedea capitalul lor producând însemnate venituri. Dar dividendele vor fi determinate prin venitul real al clădirilor ,
venitul acestora pe valoarea lor reală. Valoarea reală se socoteşte lesne. Costul materialului brut şi al locului, plus
munca întrebuinţată la construire , plus dobânda capitalului care-a servit la clădirea casei. Bine condusă, o asemenea
afacere poate fi rentabilă şi începe a fi hazardată numai atunci când , prin supraproducţiune , se clădesc mai multe case
decât trebuiesc, cari apoi nu se pot nici închiria, nici vinde la nimenea. Din momentul în care acţia se liberează şi în
măsura în care banii sunt băgaţi în clădire, ea corespunde cu valoarea acelor clădiri.
Orice acţionar are dreptul de-a exige ca să se facă clădiri, ca banii lui vărsaţi să se reproducă în valori reale, să le
creeze pe acestea.
Dar nu vedem, precum am zis, necesitatea creării unui Credit Mobiliar pentru acest scop. O casă de bancă
comercială sau Banca Naţională se poate însărcina cu vânzarea al pari sau pe un preţ de emisiune oarecare a acţiilor
Societăţii de Construcţiuni, luând un comision la sută. Dacă afacerea e solidă, dacă fondatorii inspiră încredere, dacă în
sfârşit bancherul comisionar e cunoscut ca om ce distinge o afacere bună de una rea, capitaliştii vor merge la casa sa şi