Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

întreprinderi. Ni se pare că împrejurarea cumcă d-nii Stolojan sau Eliad (Cârciumărescu ) posedă acţiuni de ale Băncii
nu sunt un motiv îndestul de puternic pentru ca Casa de Depuneri să se abată de la norma ei de pân - acuma , mai ales
că legea zice că numai din trimestru în trimestru se poate face o asemenea fixare a cursului şi că nici le poate primi fără
publicarea prealabilă a hotărârii consiliului de administraţie.
Aflăm îndealtmintrelea că unul din puţinii noştri economişti, d. Ion Ghica, s-ar fi opus la această urcare şi că
actualul postulant care ocupă directoratul Casei pentru a face buclucuri în interesul roşiilor se servă de împrejurarea că
d. Ion Ghica e numit ministru; la Londra şi a demisionat din consiliu pentru a pune la cale primirea acţiilor Băncii pe o
mie.
[12 iulie 1881]
[„COLONELUL SIBORNE ..."]
Colonelul Siborne făcuse în Comisia Europeană a Dunării declaraţia că nu poate primi o comisie mixtă în chipul
în care o stipulează anteproiectul austriac. Astfel cestiunile de principiu fiind pendente, comisia a discutat mai multe
amănunte cari fără razimul principiilor generale nu au o valoare tocmai însemnată. Cabinetul din Viena s-a pus pe
tratări şi diplomaţii austriaci oscilează împrejurul cestiunii cu multă rezerva şi sfiindu-se a lua o hotărâre definitivă.
Constantin Efendi, delegatul Turciei, a pus în vederea Comisii Europene daca n-ar fi sosit momentul ca să se
solicite de la cabinete prelungirea mandatului comisiei, o propunere în a cărei discuţie delegatul Angliei a declarat că e
gata de-a intra. Delegatul Austriei a declarat atunci că aceasta ar augmenta încă dificultăţile existente.
În aceeaşi ordine de idei se vestise zilele trecute că cabinetul din Viena ar fi având intenţia de a lucra în contra
prelungirii mandatului comisiei. Astăzi însă oficioşii austriaci scriu că atribuirea acestei intenţii e în orice caz
prematură, că pân' acum nici n-a fost cestiune de ea, că nimeni în fine nu poate admite serios că respingerea
anteproiectului austriac şi a Comisiei Mixte ar fi îndeajuns pentru ca Comisia Europeană să se dizolve şi să înceteze dea
exista. Aceste asigurări oficioase ar fi primite cu satisfacţiune daca nu s-ar încheia cu ameninţarea următoare:
După art. LIV al Tractatului de la Berlin puterile vor avea să se înţeleagă în curând asupra prelungirei mandatului Comisiei
Europene. O asemenea înţelegere cată fireşte să fie unanimă şi opunerea unei singure puteri poate fi, în situaţia actuală, de un efect
hotărâtor . Posibilitatea de a pune piedici existenţei ulterioare a Comisiei
Europene este dată; sperăm însă că cestiunea se va limpezi astfel încât nici o putere să nu fie silită a uza de această posibilitate.
[12 iulie 1881]
[„ZILELE DIN URMĂ SE COMENTASE ..."]
Zilele din urmă se comentase în ziarele din străinătate venirea generalului Ernroth la Bucureşti. Unele din foile
străine atribuiau vizitei generalului intenţiunea de a stărui pe lângă şefii partidului roşu din Bucureşti ca, prin
învăţăminte bine simţite, să facă pe confraţii liberali din Bulgaria, pe d-nii Slaveicov, Zancov şi Caravelov, să se
împace cu principele Alexandru şi să lucreze alături cu el la marea operă a regenerării naţionale, admiţând însă
dictatura principelui ca un moderator al apetiturilor prea vii a partidului liberal bulgar. Alte foi mergeau şi mai departe.
Ele susţineau că generalul venise cu scopuri de-o importanţă mult mai mare, că o alianţă bulgaro - română ar fi devenit
necesară în urma constelaţiunii celei mai nouă a puterilor europene şi că această alianţă ar fi fost obiectul întrevorbirilor
între generalul rus şi bărbaţii de stat ai României. Aceasta din urmă ştire s-a dezminţit întru câtva . Generalul fiind
demisionar, nu putea trata asupra unor sujete cari sunt de atribuţiunea guvernului bulgar.
Iar în privirea ştirii celei dendâi , versiunea adusă de foaia rusească „Moskowskii telegraf" merită a fi cunoscută
ca un fel de ilustraţie a vestitei noastre independenţe. În adevăr, în era independenţei s-a creat în ţară o lege în contra
străinilor, însă nu în contra acelora care vin să ne specule , ci a acelora cari se refugiază la noi din cauza persecuţiunilor