Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

Pentru ca o nouă suflare de viaţă să poată trece asupra ţării d. C.A. Rosetti ar trebui înainte de toate să se înlăture
pe sine şi pe oamenii săi de la cârma statului, să recunoască că nici ştie nimic, nici e capabil a înţelege natura organică a
statului; ar trebui să-şi recunoască mizeria sa intelectuală. Acesta ar fi cel mai mare serviciu pe care aceşti bătrâni
stricaţi, frivoli , fără statornicie de caracter, fără convingeri adevărate, l-ar putea aduce ţării. Şi, daca ar fi în adevăr
patrioţi precum se pretind, asta ar trebui să facă; să-şi recunoască incapacitatea şi să se retragă de-o parte, trăind din
pensie.
A discuta platitudinile , fie chiar bine intenţionate, cari plouă din Ministeriul de Interne ar fi ridicol.
O ţară nu se guvernează cu aforisme, ci cu sisteme; iar sistemele nu se improvizează de pe-o zi pe alta, ci ar
trebui să rezulte din starea reală a ţării, din natura poporului, din stadiul lui de dezvoltare. A crede că cu maxime,
sentenţe, anecdote şi alte asemenea lucruri se poate reforma un lucru atât de putred cum e administraţia în România ar fi
o nespusă naivitate, daca n-ar fi ceva şi mai rău. Şi este ceva mai rău. Este praful ce se aruncă în ochii lumii pentru a
face a se uita atrocităţile d-lui S. Mihălescu şi a vestiţilor săi prefecţi de transbalcanică memorie.
[11 iulie 1881]
[„SUB TITLUL..."]
Sub titlul Une indigestion du „Timpul" ziarul "L'Independance roumaine" de azi face o critică tragico-comică a
revistei noastre d-alaltăieri .
Deşi n-avem obiceiul d' a răspunde la asemenea lucruri, totuşi nu ne putem opri de a nu releva ceva foarte
caracteristic din rândurile ce ne adresează. Este că: ceea ce a supărat mai cu osebire pe onor. noştri confraţi de la foaia
franceză în reflecţiunile ce ne inspira sărbătoarea naţională de la 14 iulie a fost tocmai apreciaţiunile noastre asupra
schimbărilor la faţă ale demagogilor noştri, cari, din republicani feroci şi conspiratori de meserie de ieri, au devenit
cunoscuţii dinastici de azi.
Foaia d-lor Galli şi Ventura nu ne poate ierta că am atins această coardă a schimbărilor la faţă, care se vede că
este şi „la corde sensibile " a „Independenţei române".
[12 iulie 1881],
[„DE LA UN TIMP ÎNCOACE..."]
De la un timp încoace Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni e mânată de guvern şi de partidul roşu pe clina
afacerilor de bursă. Nu e destul că se încarcă cu împrumuturi, precum e cel al comunei Bucureşti de 15 150 000; dar,
după cum aflăm, d. Brătianu stăruie ca,
pentru a ridica cursul acţiunilor Băncii Naţionale, Casa de Depuneri să primească aceste acţiuni şi să facă împrumuturi
pe ele, socotindu-le drept una mie lei piesa.
După art. 7 al legii, Casa de Depuneri împrumută din escedentul stocului ei metalic statului; judeţelor,
comunelor şi institutelor de binefacere; particularilor pe depozite de efecte ale statului. Consiliul de adminstraţie
publică în ultimele zile ale fiecărui trimestru cursul pe care se vor primi efectele ca garanţie.
Consiliul tratează acţiunile Băncii în mod egal cu efectele statului.
Norma după care el fixează cursul efectelor statului este însă următoarea: cele cari stau sub pari, se primesc
socotindu-se cu 20 la sută sub cursul zilei, efectele peste pari se socotesc cu 20 la sută sub valoarea nominală. Conform
acestei norme acţiunile Băncii Naţionale s-ar cădea să fie primite pe 400, iar nu pe o mie.
E evident îndealtmintrelea pentru oricine că o Casă de încredere precum este cea de depuneri nu are misiunea
de-a împrumuta bani jucătorilor de bursă, nici de a favoriza urcarea cursului efectelor. Casa de Depuneri nu este bancă;
ei nu-i este dată posibilitatea de-a cerceta daca suirea sau scăderea unor efecte publice se datoreşte urcării sau scăderii
corespunzătoare a produsului întreprinderilor pe cari se 'ntemeiază hârtiile , de vreme ce nu ia parte la aceste