Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

clasa sa. Poziţia fruntaşilor e foarte dificilă . El are un cerc de partizani ce se încred în el orbeşte şi-i recunosc
autoritatea. Dar el are şi adversari, şi ochii tuturor sunt îndreptaţi spre dânsul . El are dreptul şi datoria a opri în uliţă
pe oameni şi mai ales pe. tinerime şi a le face mustrări pentru vreo necuviinţă; dar vai de dânsul când comite şi el vreo
greşală, căci numai popii e permis a nu face ceea ce povăţuieşte să facă alţii. Un proverb zice: Fă ce zice popa, dar nu
ce face el.
Cât priveşte căsătoria, se descrie târgul de fete de pe Găina (un munte înalt de 5 — 6 000 urme). În ziua Sf.
Petru şi Paul se ţine un târg în vârful acelui munte. Fetele lucrează: ţes, torc şi coase ani de zile spre, a-şi face zestrea.
Rudele şi prietenii mai dau cîte ceva. Apoi se pune totul în lăzi, frumos lucrate şi vopsite . Orice familie care are o fată
mare [î]şi întinde pe munte cort, în care se aşază zestrea, şi fruntaşii familiei aşteaptă pe peţitori. Apoi vin junii,
însoţiţi de familiele lor, şi aduc ce au mai bun, mai ales o cingătoare sau brâu plin de aur şi argint, şi, după ce şi-au
ales o mireasă, se face logodna publică. Fata e bine să se mărite în satul părinţilor ei şi soartea unei neveste
căsătorită într-alt sat se plânge în nenumărate cântece populare.
Femei cu forme voluptuoase rar se găsesc la români. O figură gingaşă, mâini mici, picior mic, buze subţiri,
umeri plini, un bust puţin dezvoltat sunt particulare mai tuturor femeilor române. Femeile româneşti mai au datoria de
a-şi cultiva frumuseţea , ba în Banat trebuie să se şi sulemenească .
În genere românul e cam încăpăţânat nu vrea să înţeleagă şi se ţine în rezervă faţă cu orice idee nouă. În
lucruri cari - i sunt indiferente este foarte mlădios; dar în lucruri cari îl privesc de aproape el e omul cel mai cerbicos
şi, dacă a luat odată o hotărâre , apoi nu o schimbă cu una cu două. De aceea şi este un om de încredere.
Limba română se numără în grupul celor romanice. Construcţia internă este într-adevăr romanică, însă
regulele sunetelor se abat mult de la ale limbelor romanice şi tezaurul de cuvinte are multe elemente străine, mai ales
slave.
Între cântecile românilor sunt şi cântece de iele sau zâne . A treia zi după naşterea unui copil se aşteaptă cele
trei zâne cari hotărăsc soarta celui nou născut. În acea zi se pun pe o masă curată tot felul de bucate şi o sumă
oarecare de bani, spre a le dispune bine, şi se recitează cântarea ce laudă puterea zânelor .Darurile sunt ale moaşei .
Le mai menţionăm şi cântecele de jale (plângerile ), ce se cântă de femei anume tocmite şi sunt îndreptate cătră
cel răposat, ba i se cântă în ureche. După credinţa românilor mortul aude şi pricepe tot.
Mortul trebuie ţinut în casă o zi şi o noapte. În acest timp să nu fie lăsat singur şi nici plângerile să nu înceteze;
de aceea se tocmesc femei plângătoare , cari ,,se cântă " pe rând , niciodată împreună.
Am relevat aci câteva puncte cari probează că această carte oferă mult acelora cari se interesează de etnologie
.
[10 iulie 1881]
[„D. C.A. ROSETTI ARE CIRCULAROMANIE ..."]
D. C.A. Rosetti are circularomanie . De cîte ori a fost ministru a ştiut să fericească ţara cu fel de fel de încercări
stilistice, menite unele a produce veselie, altele a inspira oamenilor tristeţă pentru lesniciunea cu care unul singur poate
arunca pietre în baltă," pe cari nici un înţelept nu le mai poate scoate. La 1866, când era ministru al instrucţiei publice,
adresa circulare către directoarele de şcoale de fete, invitându-le ca nici ele să nu se dea cu dres pe faţă şi să nu poarte
malacoave , nici să 'ngăduie ca fetiţele să se dea cu dres. Tot astfel platonizează şi acum în circulare lungi şi scurte cu
Chiriţopolii şi Simuleştii respectivi.
A propovădui morala e uşor, a întemeia morală e greu. De aceea toate circularele onor. ministru de interne vor
rămânea istorii scrise pe apă pe cât timp corupţia va fi sistemul de guvernământ al partidului roşu. A crede că un om
care toată viaţa sa s-a servit de corupţie pentru venirea şi menţinerea la putere a partidului său ar fi devenit acum, după
ce s-a învechit în zile rele, un prototip de moralitate ar fi naiv şi nejustificabil .
Maestru în arta de a se preface, de-a pretexta una şi a realiza altceva, d. C. A. Rosetti, având pe mucenicul
Mihălescu alături, voieşte să moralizeze administraţia numind în posturile de subprefecţi licenţiaţi în drept!
Dar oare, pentru a face un bun început, onor. ministru n-ar fi putut întreba pe directorul său ce a învăţat
E natural a pretinde ca un suprefect să fie licenţiat în acelaş timp în care ministrul de interne nu ştie carte şi
directorul său abia se ştie iscăli