Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

neînţelegeri, vagi , ce e drept, dar nu mai puţin neplăcute. Şi iarăşi Orientul în genere este unde se ciocnesc interesele
tuturor. Turcia şi Englitera privesc cu ochi răi cuceririle franceze din Africa. Interesele Rusiei şi ale Engliterii în Asia
stau de aproape faţă-n faţă. Mişcările austriace din Bosnia sunt urmărite cu ochi bănuitori de Poartă, secondată de
Anglia. În fine asupra Dunării, care interesează mai pe toate în măsură egală, nu s-a ajuns la nici o înţelegere.
Aceasta este, în puţine cuvinte, situaţia generală europeană. Constelaţiunea nu e definită şi clară. Totul se află în
fermentare . Echilibrul se leagănă. În ce parte va cădea balanţa vor arăta ,,alianţele", a căror formare a început să se
anunţe deja.
[9 iulie 1881]
[„FAŢĂ CU ASERŢIUNEA ... "]
Faţă cu aserţiunea „Românului" că mortalitatea creştinilor nu merge progresând în Iaşi dăm următoarele cifre,
estrase din broşura d-lui Alexandrini şi a d-rului Flaişlen . Mediile inventate de ,,Românul", în care sporul dintr-un an
se repărţeşte asupra tuturor, sau scăderea cauzată prin epidemii dintr-un singur an se repărţeşte asemenea asupra altor
ani următori, sunt mijloace comode, însă nu tocmai oneste, de discuţie. Iată dar plusul morţilor peste născuţi an cu an:
În anul 1876 au murit mai mult decât s-au născut 160
„ 1877 „ „ „ ,, ,, 340
„ 1878 ,, „ ,, ,, ,, 504
,, 1879 „ „ „ „ „ 509
,, 1880 „ „ „ ,, ,, 511
Quod erat demonstrandum.
Naşterile creştinilor din contra scad.
În anul 1876 s-au născut 1238
,, 1877 „ ,, 1088
,, 1878 ,, „ 1002
„ 1879 „ „ 973
Nu medii repartizătoare care aruncă un an asupra celorlalţi, ci realitatea, cu mersul ei continuitiv , asta trebuie
cercetată. Cu medii, proporţii, procente, împărţiri arbitrare ale anilor după puncte personale de vedere se poate face
multă panglicărie.
[9 iulie 1881]
[„DEMAGOGII SUNT ACEIAŞI..."]
Demagogii sunt aceiaşi, totdauna şi pretutindeni.
Republicanii din Franţa au sărbătorit săptămâna trecută ziua de 14 iulie, st.n., cu multă pompă, cu mare zgomot.
Nimeni n-ar avea de zis ceva, nici chiar ,,Figaro", în contra unei serbări naţionale ca atare.
Este bine însă a vedea ce fac în Franţa republicanii roşii când sunt în opoziţiune şi cum se poartă când destinele
ţării ajung pe mâna lor.
Ceea ce se poate susţine despre revoluţionarii petrolişti de ieri, republicani oportunişti astăzi în Franţa, se
potriveşte întocmai şi pentru revoluţionari republicanii noştri de ieri, monarhişti a outrance astăzi.
Menţionata foaie [î]şi aduce aminte cum odinioară republicanii franceji nu lăsau să le scape nici o ocaziune spre
a înnegri sărbătorile naţionale. Ei le ironizau , râdeau de steaguri şi decoraţiuni , evaluau preţul lampioanelor şi
focurilor de artificii , calculând cât costă toate acestea pe contribuabil. Ei strigau în contra aşa ziselor ,,orgii cezariane ",
a plăcerilor corupătoare , a spectacolelor imorale cari abrutizează poporul. Astăzi însă tot aceşti puritani vin şi imitează
acelaşi ,,orgii", poate ceva mai cu vârf .
Aceleaşi programe, aceleaşi salve de artilerie, aceeaşi ploaie de decoraţiuni şi reprezentaţiuni gratuite.
Foile rebele ieri, oficioase astăzi, n-ar suferi deloc să vorbească cineva de imoralitatea serbărilor naţionale. Din
contra, ele sunt cari le celebrează cu un elan liric.