Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

navigaţie nu va suferi sub ele.
Delegatul austriac repetă articolul respectiv din anteproiect, conform căruia cheltuielele se repărţesc în mod egal
între statele ţărmurene.
Dar nici asupra acestui punct delegaţii nu se pot uni şi art. 7 rămâne , ca multe altele in suspenso.
Se admite fără dezbatere art. 8, care stipulează că, pentru administrarea părţii Dunării dintre Porţile de Fier şi
Galaţi, se vor subordona Comisiei Mixte un inspector şef , doi subinspectori , un secretar, căpitani de porturi şi agenţi
inferiori.
Modul numirii inspectorului şef şi cestiunea daca numirea sa are nevoie de confirmarea Comisiei Europene dă
loc la nouă diferenţe de opinii. Hotărârea cestiunii se amână .
După propunerea d-lui Camile Barrere, delegatul Franţei, se eliminează din art. 10 stipulaţiunea ca Comisia
Mixtă să aibă a ţinea seamă de opinia inspectorului şef în toate cestiunile cîte privesc organizarea şi administrarea
personalului.
S-a votat fără discuţie art. 11, conform căruia întinderea Dunării dintre Galaţi şi Porţile de Fier se împarte în
patru secţii: Secţia I, de 110 kilometri, merge de la Porţile de Fier până la gura râului Timok şi e adminstrată de un
subinspector numit după propunerea Serbiei. A doua secţie merge pîn' la Nicopole, e de 245 kilometri, şi are un
subinspector român. A treia şi a patra secţie sunt administrate de subinspectori bulgari şi ajung până la Silistra ,
respective până la Galaţi, având 213 şi 224 kilometri.
Conform art. 12 statele ţărmurane sunt obligate a da sprijin atât Comisiei Mixte cât şi agenţilor ei pentru
îndeplinirea misiunii lor.
Stipulaţiunea art. 13 ca, în contra justiţiei poliţieneşti a subinspectorilor, să se poată apela la Comisia Mixtă se
lasă in suspenso, după declaraţia delegatului englez, că nu-şi poate exprima opinia în privirea aceasta până ce nu se va
hotărâ cestiunea apelului.
În fine se primeşte concluziunea ca Reglementul să nu se poată modifica fără concursul Comisiei Europene.
După repărţirea deosebitelor voturi ale Comisiei şi după mulţimea de rezerve ridicate de membri, cestiunea
regulării navigaţiunii Dunării pare departe de soluţiunea ei. Ceea ce ne miră e: cum în administrarea navigaţiunii
România va avea un singur sub - inspector şi Bulgaria doi. Poate că foile guvernamentale vor şti a ne explica
importanţa pe care Comisia Europeană, o dă administraţiei vecine pe Dunăre.
[6 — 7 iulie 1881]
[„CORESPONDENTUL DIN ŞIŞTOV ..."]
Corespondentul din Şiştov al ,,Gazetei generale de Augsburg" adresează foii, cu data de 10 iulie, ştirile ce
urmează mai la vale şi pe cari le reproducem fără comentarii:
Azi dimineaţă au sosit aci şefii liberalilor, ex-miniştrii Caravelov şi Slaveicov . Deşi aleşi în Târnova ca deputaţi în
Marea Adunare, ei nu vor lua parte la vot, căci privesc tot lucrul ca pe o comedie ilegală.
Am vorbit azi la amiazăzi cu Slaveicov , pe care-l cunoşteam foarte bine de mai demult şi el [î]mi spune că nici vorbă nu
poate fi de împăcare între principe şi partidul liberal. Cu uşurinţă şi instigat de Rusia, Alexandru a provocat criza, a îngăduit toate
ilegalităţile pentru a face alegerile în sensul său şi de aceea nu poate fi vorba de compromis.
,,Nu voim să dăm mână de ajutor pentru a da libertăţile poporului pe seama sistemului muscălesc ; vom pleca în România
ca-n vremea turcilor şi vom lucra de acolo spre binele patriei noastre. N-am fi crezut, în adevăr, când am plecat la 1877 din
Bucureşti, că vom trebui să ne întoarcem atât de curând îndărăt, însă România e totuşi unica ţară, care posedă o libertate reală şi
de unde putem lucra mult mai mult decât daca ne-am aşeza cartierul general în Rumelia orientală. Prinţul Vogoridi e altfel înţeles cu
intenţiile noastre, dar nu e nimic alt decât un paşă turcesc şi, deşi nu avem a ne teme de nimic din partea Porţii, totuşi unele din
marile puteri europene ar putea cere să ni se refuze ospitalitatea. Noi nu voim însă să facem neplăceri amicilor noştri."
La întrebarea mea daca liberalii ar voi să organizeze o răscoală în Bulgaria, Slaveicof răspunde: ,,Nu gândim la asta;
guvernul principelui va ajunge prin sine însuşi ad absurdum şi, daca nu se vor împlini făgăduinţele date poporului de la ţară, se va
scăpa el însuşi de apăsătorii lui."
— „Şi-n ce consistau acele făgăduinţi "