Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

este ca al nouălea ales să aparţină clicei guvernamentale pentru ca, alăturându-se pe lângă ceilalţi opt în funcţiune, să
formeze o maioritate oarbă în contra adevăratei expresiuni a noastre.
Astfel stânt lucrurile, alegerile comunale actuale vor avea mai puţin un interes comunal; ele ar trebui să serve
mai mult de demonstraţiune în contra actualului consiliu şi a guvernului. Suntem siguri însă că vestita influenţă morală
a partidului de la putere nu va ezita să înăbuşească în germine această demonstraţiune.
Totuşi, unul singur din candidaţii propuşi de opoziţiune de ar izbuti, dânsul va fi dator să ceară dizolvarea
întregului consiliu actual, pentru că fiinţa-i este afară de lege.
Primul anunţ al primarului de la 25 mai convoacă pe alegători pentru a alege opt consilieri. În ,,Monitorul" de la
25 iunie vedem un anunţ al primarului pitit printre anunţurile administrative şi pe care îl datează de la 20 iunie, deşi nu
se publică decât la 25 iunie, prin care se invită colegiul al 4-[ le]a să mai aleagă încă un al nouălea consilier în locul
vacant.
Ca să se facă alegeri la 8 iulie, după articolul 32 din legea comunală, convocarea trebuia să fie făcută cu 15 zile
înainte, adică cel mai târziu la 22 iunie.
Când însă convocarea se publică la 25 iunie şi se pretinde a fi în lege numai pentru că s-a antedatat la 20 iunie,
aceasta ni se pare o sfruntare nepomenită sau, cum ar zice francezul, du toupet .
Această procedare după limbajul roşu este însă: paza cu sfinţenie a legii şi libertatea absolută în alegeri.
Aducem şi această călcare de lege la cunoştinţă membrului care ar izbuti să se aleagă din opoziţiune în unul din
colegiile regulat convocate, pentru ca să se ceară o anchetă şi să se dea satisfacţiune moralei publice.
[5 iulie 1881]
[„DÂND MAI LA VALE ..."]
Dând mai la vale un rezumat al discuţiunilor urmate în ultimele două şedinţe ale sesiunii de estimp a Comisiei
Europene a Dunării, constatăm că multe puncte fundamentale, precum prelungirea mandatului Comisiei, dreptul de apel
al membrilor Comisiei Mixte către cea Europeană, modul de numire al inspectorului şef de navigaţiune şi a
subinspectorilor , precum şi alte cestiuni au rămas in suspenso din cauza deosebirilor de vederi între delegatul austroungar,
cel german, italian, sîrb şi bulgar pe de o parte, a celui englez şi a altora pe de altă parte.
Astfel în şedinţa de la 18 iunie s-a discutat dreptul de apel ce-l vor avea membrii Comisiei Mixte către Comisia
Europeană şi propunerea delegatului Germaniei ca, în cazul de-a nu se lua în unanimitate hotărârile în vro cestiune de
principiu, aceasta să se hotărască de către Comisia Europeană prin simplă majoritate.
Delegatul rus, d. Romanenko , e în privirea aceasta de părere că e foarte natural ca Comisia Europeană a Dunării
să-şi mănţie dreptul de control asupra unui reglement elaborat de ea. Dar [î]şi exprim [ numai opinia sa personală ;
propunerea coloanelui Siborne , delegatul Angliei, el n-o poate lua decât ad referendum , până ce guvernul din
Petersburg va fi examinat-o .
Delegatul francez, d. C. Barrere , îşi dezvoltă maniera sa de-a vedea atât asupra modului de-a vota al viitoarei
Comisii Mixte cât şi asupra dreptului de recurs.
În privirea întâia delegatul Franţei crede că cestiunile în discuţie trebuiesc deosebite în cestiuni de fond şi
cestiuni de formă. Cele de fond trebuiesc hotărâte cu unanimitate; cele de-al doilea, stipulate prin art. 12 al
Reglementului intern al Comisiunii Dunărene să se hotărască cu simplă majoritate. În privirea dreptului de recurs,
delegatul francez regretă că pân' acum nu s-a stabilit o unitate de vederi între delegatul Austriei şi cel al Angliei.
Delegatul Turciei, Constantin Efendi, declară că nu poate adera din parte 'şi la opinia delegatului austriac că
Comisia Europeană n-ar fi competentă a supraveghea şi navigaţiunea internă pe Rin . După opinia sa art. 15 al
Tractatului de la Paris stipulează că jurisdicţiunea Comisiei Dunărene nu se întinde numai asupra gurilor , ci şi asupra
Dunării. Libera navigaţiune pe Dunăre nu e creată prin tractate, ca cea de pe Rin , ci a existat de facto şi a fost numai
proclamată prin tractate. Deci trebuie a se avea în vedere regularea navigaţiunii pe Dunăre fără împiedecarea ei prin
măsuri restrictive.
Delegatul României, colonelul Pencovici, insistă asupra părerii sale, repetate de mai multe ori, că supravegherea
executării Regulamentului e de competenţa Europei. Acest principiu, baza propunerii engleze, nefiind recunoscut, toate
cestiunile practice cari ating realizarea lui cată să rămână nerezolvate . În asemenea împrejurări nu poate să-şi exprime