Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

viguroasa disciplină şi prin subordinaţia la cari sunt obligaţi, au contractat prin lungă deprindere un spirit de ordine şi
de regularitate, un spirit de control care le lipseşte adeseori prefecţilor numiţi prin influenţă parlamentară sau prin aceea
a comitetelor de salut public.
Dar pe de altă parte e desigur în detrimentul armatei daca ofiţerii superiori se iau de la ocupaţiunile lor, de la
deprinderile lor, şi se pun într-un mediu nou care, prin natura lui, îi face mai concesivi , prin natura lor îi sileşte a
renunţa la ordinea de lucruri căreia fusese supuşi până acuma.
Afară de inconvenientul acesta este unul şi mai mare. Nu se pot numi prefecţi decât militari superiori; rangul de
căpitan de exemplu e deja prea mic pentru a reflecta la el. Căci se întâmplă , ca în cazul de faţă cu căp . Stătescu, ca să
fie numit la Tulcea, unde rezidă un general, comandant de divizie, şi se întâmplă apoi anomalia ca generalul, în anume
ocazii, la solemnităţi etc. să dea pasul întâi reprezentantului puterii civile — care e numai căpitan. Împrejurarea că e
frate cu ministrul Stătescu e mai mult în defavorul decât în favorul său.
Nu doar c-am aştepta ca observaţiunile noastre să aibă vrun efect asupra d-lui C.A. Rosetti. Le facem pentru a fi
arătat inconvenientele unor asemenea numiri, inconveniente cari ni se par mai mari decât foloasele.
[4 iulie 1881]
[„ESTE MAI MULT DECÂT UN AN..."]
Este mai mult decât un an de când consiliul comunal al capitalei lucrează afară din lege . Din şaptesprezece
membri care trebuiesc să compună acest consiliu mai mult de jumătate sunt demisionaţi. Astfel toate încheierile ce se
iau în consiliu sunt luate cu cîte cinci şase membri, dacă este unanimitate, şi numai cu cîte patru, când se decide prin
maioritate de voturi. Valoare legală asemenea încheieri nu pot avea; cât pentru valoarea
morală şi mai puţin, când vedem figurând într-însul mai multe persoane înregimentate în partidul roşu decât adevăraţi
reprezentanţi ai intereselor comunale.
Acest consiliu nu s-a sfiit însă a decide asupra celor mai importante cestiuni care pot interesa pe locuitorii unui
oraş; a votat bugetul, risipind banii contribuabililor în cheltuieli zadarnice şi căpătuind pe adepţii partidului, iar pentru
aceasta, nemaiajungându-le veniturile comunei, a impus taxe noi din cele mai vexătoare şi asupritoare.
Ministrul de interne, interesat în cestiune, vede şi tace. Cu toat textul categoric al art. 31 din legea comunală,
care zice: ,,colegiurile nu se convoacă estraordinarmente decât la vacanţă cel puţin de o a treia parte din numărul
întreg", ministul de interne a permis primarului să nesocotească chiar invitaţiunea discretă ce d. ministru Teriakiu îi
făcuse de a proceda la completarea sa prin noi alegeri şi n-a voit să cheme pe alegători la timpul cuviincios. Pentru
orice om de bună credinţă înţelesul textului citat mai sus este cel următor: când vacanţe sunt în consiliu, alegătorii pot fi
chemaţi să împlinească vacanţele prin noi alegeri; iar, când vacanţele ajung la numărul de o treime din numărul total al
membrilor cari au a compune consiliul, atunci alegătorii trebuiesc să fie convocaţi. Treimea din 17 este cel mult 6; şi cu
această lipsă consiliul lucrează demult. Îndată ce s-a ivit această lipsă ar fi trebuit să se proceadă la completarea
consiliului, dar se vede că primarul s-a temut să convoace pe alegători atunci când ei se puteau aduna şi când alegătorii
puteau lua parte la vot. Lipsa totală a reprezentanţilor colegiului I şi II [î]i convenea mai bine; controlul asupra voturilor
consiliului era înlăturat cu mai multă înlesnire. Colegiele I şi II, convocate în luna iulie, când cei mai mulţi alegători
influenţi şi autorizaţi este probabil că lipsesc din Bucureşti, ar fi mai mlădioase; candidaturile ce ar pune partidul roşu
ar avea mai multă şansă de reuşită.
Iacă tactica urmată de primar; iacă explicaţiunea pentru ce consiliul s-a lăsat a funcţiona în contra legii; iacă
cauza tărăgăirii în convocarea alegătorilor.
Dar, odată apucat pe clina ilegalităţii , ministrul este silit să se înfunde şi mai mult.
Astăzi, când lipsesc 9 membri din 17, articolul 31 din lege nu mai este aplicabil dacă este să aplicăm legea cu
discernământ . Astăzi nu mai poate fi vorba de complectarea consiliului comunal; în situaţiunea de azi întregul consiliu
comunal ar fi trebuit dizolvat, căci s-a dizolvat singur, şi o alegere totală ar fi trebuit să se facă.
Chemaţi pentru o reînnoire totală a consiliului comunal, am putea să ne aşteptăm la participarea tuturor
alegătorilor şi rezultatul alegerii ar fi mai cu drept cuvânt adevărata expresiune a alegătorilor.
Iar astfel cum sunt a se face alegerile, maioritatea poate să fie descurajată ; căci îşi va zice: ce pot face noii
membri aleşi chiar dacă am izbuti să alegem opt membri noi, reprezentând adevăratele noastre idei, pe cât timp destul