Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

văzut cum aceşti d-ni au început să strige în contra violării Constituţiei. Pentru a striga şi a face atâta gălăgie aveau
cele mai temeinice cuvinte din lume: pentru că din momentul ce-şi pierdeau funcţiunile deveneau nişte caraghioşi
precum fuseseră din capul locului. Oamenii de stat consumaţi ai Angliei, Franţei, Germaniei părăsesc puterea cu
dignitate , fără supărare şi uneori cu plăcere chiar, dar pentru nişte bieţi golani , fără para frântă , cărora le dăduse
D-zeu ceea ce nici visase, a părăsi de azi până mâine puterea înseamnă a cădea din bielşug şi din plăceri la nevoi şi
jenă . E aspru şi nu se primeşte fără luptă şi fără strigăt.
Aceşti Zancov , Karavelov şi compania au strigat deci atât de tare încât strigătele lor au trebuit s-ajungă până
la Paris. Ei au luptat şi, trebuie s-o mărturisim, au luptat cu dibăcie. Ştiind câtă influenţă are Rusia şi împăratul ei
asupra maselor bulgare, au combinat o întreagă acţiune pentru a face să se crează că Rusia, guvern şi naţie, era cu ei
şi în contra prinţului, care nu făcea în toate acestea decât să fie agentul docil al Austriei şi al Germaniei. Cine nu
cunoaşte ţările slave nu-şi poate închipui ce urmări are acuzarea de a fi german. În combinaţia această au atras pe
corepondentul bulgar al ziarului ,,Golos", care s-a pus să publice telegramele cele mai violente contra prinţului
Alexandru. Telegramele acestea, fiind publicate şi nedezminţindu-se de guvern, ei au declarat în toate adresele lor
către alegători că guvernul rusesc e cu ei şi contra prinţului Alexandru. Era urgent de a face să înceteze o asemenea
stare de lucruri, care, prelungindu-se, putea să devină primejdioasă.
Poporul bulgar, amăgit asupra adevăratelor sentimente ale guvernului rusesc, putea în adevăr să cază de bună
credinţă în cursa întinsă de Zancov , Karavelov şi compania şi atunci criza ar fi devenit şi mai acută prin plecarea
prinţului, primejdie gravă pe care tocmai cabinetul rusesc voia s-o previe , sfătuindu-se în privirea aceasta cu celelalte
cabinete.
Acesta e deci adevăratul scop al apariţiunii în foaia oficială a răspunsului telegrafic făcut de contele Ignatief d-
lui Zancov . Telegraful ne-a comunicat deja acest răspuns. Iată comunicatul care-l precedează şi care, în felul lui, e şi
mai important încă:
,,În lupta încinsă acum între partizi în Bulgaria acestea se silesc de-a obţine de la guvernul rusesc un cuvânt de
aprobaţiune care să le servească de mijloc de-a atinge simpatiile alegătorilor. Cu scopul acesta partidul liberal a
trimis o telegramă contelui Ignatief, ministru de interne, căruia bulgarii s-au obicinuit a i se adresa demult încă şi în
alte împrejurări. Prin acea telegramă i se cere de-a stărui pe lângă împăratul pentru a obţine graţioasa protecţie a M.
Sale. Adiutantul general, conte Ignatief, a răspuns prin telegrama următoare care se publică aci, pentru a risipi
interpretările discordante sau premeditate ce s-au dat de cătră presă relaţiunilor guvernului rus în afacerile
dinlăuntru ale Bulgariei."
[2 iulie 1881]
[„CE GENII MATEMATICE ..." ]
Ce genii matematice mai sunt şi la ,,Românul"! Faţă cu fenomenul constant al decreşterii populaţiunii române, în
toată ţara şi în Moldova îndeosebi, foaia guvernamentală ne arată triumfând că, sub guvernul liberal, media mortalităţii
în Iaşi e mai mică şi că populaţia a pierdut cu 236 de români mai puţin în aceşti din urmă cinci ani.
Se înţelege că această medie cată să scază de vreme ce totalul populaţiei merge scăzând . Când nu vor mai fi
decât o sută de români în Iaşi va fi meritul d-lui C.A. Rosetti
ca n-au murit o mie N-ar fi avut de unde muri o mie, de vreme ce toţi, bob numărat, ar fi fost o sută. Cu statistică a la
Nastratin Hogea ,,Românul" poate ajunge departe. Când nu va mai fi nici un român în Iaşi va fi un merit al guvernului
liberal că nu va muri nici unul şi se va constata că sub guvernul conservator a murit atâtea mii, iar sub cel liberal nu mai
moare nimenea, căci nu mai e nimenea.
[2 iulie 1881]
[„ARE HAZ «ROMÂNUL» CU LECŢIILE ..."]