Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

morţilor şi vânzarea de veci sub altă formă; c-un fes în cap şi cu fustanelă ar putea reprezenta Epirul.
Şi-o găsi ea un stăpân vrodată.
Convins în sfârşit că n-are talent, onor. d. Verussi s-a lăsat de pictură şi s-a pus pe o meserie mult mai lucrativă,
politica. Azi e agent electoral al guvernului în Iaşi şi ocupă câteva funcţii bine salariate . E de prisos a adăoga că nici d.
Verussi, nici d. Ghior -
ghian nu sunt ieşeni şi că e foarte ciudat a vedea improvizându-se acolo un partid compus din oameni pripăşiţi în
capitala Moldovei pentru a-şi face treburile .
Astfel în judeţe în cari firma Brătianu warszawsky nu are deloc aderenţi aceştia se inventează, se improvizează
din oameni pripăşiţi , se scot din pământ , din iarbă verde. Nu ştim daca cetăţenii ieşeni , fie liberali, fie conservatori, ar
fi în stare a-şi hărăzi încrederea lor unor parveniţi cari se servă de amăgire pentru ca, pe sub mână , să dea comuna şi
judeţul pe mânile adevăratului partid roşu ce se va forma în Moldova din noii cetăţeni circumcişi .
Dar ceea ce ştim e că aceste colonii de cîte 2 — 3 roşii, comandaţi de guvernul central prin Moldova ca să se
puiască ca viermii în carne putredă, ne aduc aminte de o stare de lucruri analogă din anticitate.
Un învăţat german, dr. Reinisch , în cercetările sale asupra Egipetului spune că
acum 3700 ani, cultura acestei ţări a avut o tranziţie spre corupţie, demoralizare şi desfrânare . Cea dintâi cauză a
corupţiei erau numeroşii negustori semiţi : fenicieni , arabi, evrei, cari se aşezaseră în Egipet şi au zguduit conştiinţa de drept şi
stricta ordine a poporului prin uzanţele lor de afaceri şi prin vînătoarea de câştig . Întâi s-au demoralizat servii şi sclavii, apoi
veni un regim al metreselor , căci cei mari cumpărau sclave siriene şi etiopiene , le încărcau cu bogăţii şi-şi neglijau soţiile
proprii. Pofta desfrânată de câştigare de averi, o nemărginită goană de plăceri a adus o deplină răsturnare a raporturilor sociale.
Familii celebre se ruinară şi sărăciră , iar în locul lor se iviră parveniţi fără ruşine. Oameni ce nu avuse[se]ră nimic ajunseră să
posedeze bogăţii, palate, grădini, sclavi şi comori, se îmbulziră în toate sferele şi câştigară până şi intrarea la Curte. Cine simţea
în sine instictul irezistibil de-a fura, dar vrea să practice acest instinct în mod cuviincios, n-avea decât să meargă la percepţie , săşi
ia patent de hoţ şi să se înscrie în breasla pungaşilor . Aceştia aveau un staroste, la care se depuneau toate lucrurile furate în
Egipetul întreg şi cine voia să reintre în posesiunea lucrurilor sale mergea la staroste, care-i restituia lucrurile după ce plătea o
provizie pentru hoţ . Ba regele Rampsinit însuşi dete mâna fiicei lui iubite celui mai mare hoţ din ţară care ducea de nas şi
poliţia publică şi cea secretă şi, deşi în Egipet nu erau juraţi, scăpase de condamnare şi era recunoscut ca omul cel mai cu minte
din ţară. Atât de jos căzu Egipetul, acest străvechi leagăn al culturii, care prin hărnicie şi muncă ajunsese la cea mai mare înflorire.
Câştigul fără muncă intelectuală sau fizică, fără administrarea unui capital moştenit, e un furt făcut în condiţii
cuviincioase . Breasla a cărei meserie e a îmbla după asemenea câştiguri e breasla roşie. Semiţii contraccii asemenea nu
lipsesc, iar starostele breslei e ministru de interne şi reversibil. D-rul Reinisch ar putea să facă cercetări egiptiologice şi
în România sub Rampsinit Îngăduitorul.
[27 iunie 1881]
[„DE UN TIMP ÎNCOACE..."]
De un timp încoace accident după accident se repetează pe liniile căilor noastre ferate.
Ciocnirile de trenuri între Hanu conachi şi Iveşti, între şerbeşti şi Preval , între Turnu - severin şi Palota ,
scăparea vagoanelor de la Prunişor şi izbirea lor cu un alt tren sunt tot accidente însemnate, cari au avut consecinţe
regretabile , cu oameni morţi şi răniţi. Lăsând dar la o parte celelalte accidente multe, de cari lumea de din afară de
direcţie nici nu mai poate afla ceva, chiar numai accidentele enumerate ar trebui să deştepte opinia publică şi să se
întrebe care este cauza lor.
N-am voi, mai cu deosebire, ca aceste accidente să fie exploatate de străini şi să arate cu degetul asupra-le zicând
: ,,iată cum administrează românii căile ferate; [î]ţi pun viaţa în pericol", şi vorbind astfel să poată avea şi cuvinte în
parte-le pentru a discredita liniile ferate române.
Aceste motive şi sincera dorinţă de a se îndrepta lucrurile şi de a se pune pe-o cale bună ne îndeamnă a arăta cari
sunt după noi cauzele şi relele ce bântuiesc administraţia căilor ferate şi a indica întrucâtva şi mijloacele de îndreptarea
lor.