Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

[„D. C.A. ROSETTI, ESCELENŢĂ ..."]
D. C.A. Rosetti, escelenţă şi actual ministru de interne, comunică prefecţilor un proiect de lege pentru
admisibilitatea şi înaintarea în funcţiunile administrative prezentat Senatului şi nevotat , pe care-l dă de normă pentru
numirea de subprefecţi în zilele dualităţii bulgaro - bizantine C.A. Rosetti - warszawsky .
După acest proiect de lege nu vor fi admişi în funcţii administrative cei vinovaţi de falsificare, de sustragere de
bani publici, de sustragere, ascundere şi desfiinţare de acte publice, de spargere de sigiliu , furtişag , înşelăciune, abuz
de încredere, mărturisire mincinoasă, atentat la bunele moravuri, mituire .
Circulara trebuie înţeleasă în mod invers şi e un învăţământ clasic, de care tocmai cată să ţină seamă Chiriţopolii
şi Simuleştii în înţelesul lui ironic. Numai de asemenea oameni să se servească, de vreme ce mucenicul e director al
ministerului şi rabinul ministru.
Ceea ce e ciudat în acest proiect e că se admite ca cei recomandaţi să aibă titluri academice, bacalaureat sau ... şi
patru clase primare chiar. Dar în caz de-a avea, ca celebrul Costinescu, numai patru clase primare, le trebuie stagiu
pentru a înainta. Ştim noi unde ar trebui să-şi facă stagiul şi d. C.A. Rosetti şi onor. Simeon. Acolo unde l-a făcut tot o
escelenţă roşie, fost coleg al d-lui Brătianu în timpul ministeriului lor întâi . Dar n-a sosit se vede încă timpul regulării
situaţiei pe calea aceasta.
[24 iunie 1881]
[„«LIBERALUL» DIN IAŞI..."]
,,Liberalul" din Iaşi, cu care îndealtmintrelea nu mai polemizăm , revine cu calomnia absurdă că vreo câţiva
boieri s-ar fi învoit odinioară cu bancherii de acolo ca, pentru suma de 30000 franci, ,,Timpul" să susţie cu foc şi cu
pară pe izraeliţi şi că din această sumă foaia noastră ar fi primit 10 000 franci.
Această calomnie ziarul evreiesc ,,ştafeta " ne-o adusese câteva zile înaintea alegerii răposatului Epureanu ca
preşedinte al cubului conservator. Ameninţasem cu darea în judecată, e prea adevărat; dar răposatul ne-a făcut a dezista
de la aceasta, arătându-ne cu toată evidenţa bătaia de joc la care ne-am expune . Patronul „ştafetei " era pe-atunci d.
Herşcu Goldner, om ce fusese închis la Golia pentru sminteală, lucru de care ni s-a dat negru pe alb mai multe dovezi
pe cari nu le cunoscuserăm . Am văzut pe d. Herşcu fotografiat cu puşca în mână ochind în văzduh asupra d-rului
Tausig, medicul primar de la Golia ; epistole scrise cu cerneală roşie tot de patronul „Liberalului " actual, prin cari
declară că voieşte să bea sângele lui Tausig şi altele asemenea.
Închipuiască-şi cineva daca noi, luând la serios calomniile ,,ştafetei " şi dând firma Goldner în judecată, nu neam
fi espus la ridicol! Fotografii , scrisori, necontestabila deţinere la casa de nebuni a autorului acelei calomnii ne-a
dispensat de la orice urmare a cărei necuviinţă ar fi purtat-o nu nebunul, ci cel ce s-ar fi pus cu nebunul. A intenta însă
procese balamucului nu avem nici gust, nici vreme.
,,Liberalul" reîmprospătează calomnia. Nu putem spune altceva decât că „Liberalul" minte pur şi simplu.
Nicicând redacţia ziarului noastru n-au autorizat pe cineva de-a promite în numele ei vreo concesie în cestiunea izraelită
şi nici izraeliţii înşişi n-au crezut vreodată că, din parte-ne, ar fi cu putinţă, o asemenea atitudine. Se susţine, lucru pe
care nici [î]l ştim, nici avem a ţinea seamă de el, că acum patru cinci ani, când cestiunea izraelită nici nu era la ordinea
zilei, se aflau, alături cu membrii partidului conservator din Iaşi, ce se cotizau pentru susţinerea „Timpului", şi vro două
- trei nume de bancheri, subscrise nu din consideraţii politice, ci din cauza legămintelor personale ori de afaceri cu unii
proprietari mari din Moldova. Dar chiar această împrejurare, necunoscută nouă şi anterioară cestiunii izraelite, nu ni s-
au impus nicicând şi din nici o parte ca o împrejurare de care am avea a ţinea seamă în atitudinea politică a foii noastre
în genere sau în deosebi în cea observată faţă cu modificarea art. 7. Niciunul din bancherii anonimi ai ,,ştafetei " nu va
cuteza să afirme un asemenea neadevăr.
Din parte-ne suntem tot atât de puţin în drept de-a scruta cauzele pentru cari cineva contribuie la susţinerea unei
întreprinderi ziaristice pe cât de puţin am putea şti, în orice caz individual, pentru ce cineva se abonează la „Timpul"
sau la ori[ce] alt ziar.
[26 iunie 1881]