Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

tânărului Domn de cîte ori vedea ideile sale cele mai generoase întâmpinând numai meschine interese personale, numai
minciună, numai trădare
Îndealtmintrelea ne îndoim dacă principele Bulgariei va avea un succes acătării cu politica sa de indignare
morală. Altfel consiliază Machiavelli pe Principele său să lucreze. Când oamenii din generaţia ta, zice autorul italian,
sunt corupţi, trebuie să te serveşti ca dânşii , să urli cu lupii. De aceea, în loc de-a-i depărta de la sine, prinţul ar trebui
să 'nfiinţeze o decoraţie, de ex. ,,Leul Bulgariei", a cărui posesiune să fie împreunată c-o pensie reversibilă bunăoară.
Această decoraţie s-o împarţă la toţi patrioţii de meserie de dincolo de Dunăre şi să le dea pe mână ţara.
Nu e vorba aci ca Bulgaria ori poporul să stea bine.
E vorba ca, chiar în contra intereselor poporului bulgar, principele să se mănţie. Când mortalitatea poporului
bulgar, stors de dări, va fi atât de mare ca a poporului românesc de ex., el va putea uşor să fie substituit prin alte
elemente, prin evrei, prin germani ş.a.m.d. Astfel casa de Battenberg va rămânea domnitoare peste acelaşi teritoriu,
indiferent fiind de cine e populat acesta. Această manieră de-a vedea o împărtăşeşte un vestit politic oriental, d. C.A.
Rosetti: ,,Românul" său nu trebuie să fie neapărat român. La dovezile noastre că populaţia română scade în favorul
înmulţirii repezi a străinilor în România ni se răspunde că, ca să fim drepţi, am trebui să constatăm că populaţia în
genere, fără deosebire de religie şi naţionalitate, se urcă. Ca să fim drepţi, cată să admitem că e indiferent cine se
înmulţeşte şi cine moare. Tot maniera aceasta de-a vedea cată s-o admită şi principele Bulgariei, să se împace cu
partidul radical de acolo şi să gospodărească cum se gospodăreşte la noi; reţeta e infailibilă . E adevărat că, sub un
regim economic şi politic ca al nostru, bulgarii se vor duce pe apa Sâmbetei ; dar cine va sta, va fi dinastia domnitoare
asupra aceluiaşi număr de chilometri patraţi, un fertil teren de colonizare pentru prisosul populaţiilor din Apus.
[22 — 23 iunie 1881]
[„CU SAU FĂRĂ CUVÂNT ..."]
Cu sau fără cuvânt s-a vorbit atât de mult în ziarele noastre contra foastei admnistraţii a căilor ferate române,
deşi, în decurs de atâţia ani de zile şi în timpi în cari acea administraţie avea de transportat câteva sute de mii de oştire
rusească şi atâta material
de război, nu s-a întâmplat decât un singur incident de o gravitate oarecare. De când însă funcţiile de la drumul de fier a
devenit sinecure bine plătite pentru patrioţi ca d-alde Fălcoianu, Stătescu şi alţii, ziarele române ca şi cele americane
promit a avea o rubrică constantă de dezastre . Lucrul merge atât de departe încât , chiar atunci când directorul însuşi, d.
Flăcoianu , călătoreşte spre a face cercetări asupra dezastrelor , trenul ucide oameni şi derailează .
Astfel trebuie să meargă lucrurile în toate ţările în cari activitatea publică a statului, toate serviciile ce acesta are
a le aduce populaţiunii se subordonează intereselor unei societăţi anonime şi lacome de esploataţie, în loc de a se
încredinţa la oameni competenţi, cunoscători de exigenţele tecnice ale lucrării cu care se însărcinează.
Roşii îndeplinesc prin aceasta două scopuri egal de meschine. Pe de o parte se 'n [ţolesc ] ei; fiecare din aceşti
patrioţi cari ieri sau n-aveau ce mânca sau duceau o existenţă lihnit [ă ] e azi milionar , pe de altă parte scopul lor
principal este de a dovedi că, fiind ei incapabili de a administra căile ferate, românii în genere ar fi incapabili de lucrul
acesta.
Deşi avem ingineri cu studii tecnice escelente, de[şi] oameni tineri, cu pretenţii foarte modeste şi departe de a
visa să joace rolul de oligarhi şi aristocraţi politici, s-ar afla cu de prisos pentru a administra, corecţi şi treji înainte de
toate, căile ferate române, se pun în aceste posturi — cine Săbiuţe politice, cârciocari de paragrafi de lege,
universalişti şi gheşeftari, agenţi electorali, cioclovine de casa lui C.A. Rosetti şi Carada, slugi de ale partidului roşu,
fără capacitate, fără cunoştinţe speciale, fără conştiinţă de datorie.
Aceasta e cauza pentru care zicem că poporul românesc va ajunge într-o zi la starea de-a prefera pe străini
acestei pături de plebe ignorantă şi lacomă , linguşitoare cu cei de sus, obraznică cu cei de jos, care, pretinzându-se a fi
a ţării, se servă de acest unic pretext pentru a o spolia şi a-i insufla sceptica îndoială daca mai este capabilă de-a se
administra singură.
[24 iunie 1881]