Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

atunci s-ar convinge că răul la noi este cu totul de altă natură.
În mod natural nici n-ar putea exista socialism la noi. Populaţia e chiar mică pentru teritoriul nostru fertil şi
cestiunea socială începe prin a fi o cestiune agrară , o cestiune de disproporţie între numărul chilometrilor patraţi ai ţării
şi numărul locuitorilor. Prisosul acestor din urmă fiind avizat la munca industrială , aceasta avizată la schimb pe
productele agricole ale altor ţări, se 'nţelege că munca industrială va fi supusă legilor unei concurenţe universale, că,
nefiind destul de ieftenă sau neaflând vînzare, acel prisos de populaţie va căuta să sufere sau să emigreze .
La noi mizeria e produsă în mod artificial, prin introducerea unei organizaţii şi a unor legi străine, nepotrivite cu
stadiul de dezvoltare economică a ţării, organizaţie care costă prea scump şi nu produce nimic. Socialismul nu se
justifică dar la noi prin nimic şi ca evoluţiune de idei nu-i decât aceeaşi jucărie cu abstracţii străine pe cari şi-au permiso
predecesorii d-nilor Nădejde: C.A. Rosetti, Serurie, Pătărlăgeanu ş.a.
Fraţii Nădejde nu l-au înţeles pe confratele lor, d. Conta. Au luat-o la serios cu socialismul şi au păţit-o .
Trebuiau să-l propage modest şi mai mult de catedră, pentru a fi aleşi deputaţi; apoi ar fi ajuns miniştri, apoi membri la
Curtea de Casaţie şi ... cestiunea socială înceta de-a exista şi pentru d-lor şi pentru ţară. Ieie-şi de model pe părintele
liberalismului român, pe d. C.A. Rosetti. Pe la 1850 scotea gazetă, intitulată ,,Republica Rumenă ", o publicaţiune nu ...
rumenă , ci roşcovană rău. Azi e reversibil omul, e monarhist şi regalist , un adevărat tip de convertire . Un altul
proclamă republica la Ploieşti şi azi e adiutant al regelui. Altul amerinţa în aceeaşi republică că va tăia capete de zahăr
nemţesc cu sabia şi azi e mai mare peste cei ce taie nu zahăr , ci sare, e cămăraş la saline.
Nu aşa se face treabă. Iată, le recomandăm părinteşte ce să facă: La Iaşi e în formaţiune partidul Herşcu Goldner
gheorghian . Înscrie-se între corifeii liberalismului, publice
articole în „Liberalul" (izraelit), adreseze în fiece săptămână depeşi către d. C.A. Rosetti, pună-şi candidatura de
deputat şi ... parte vor avea din cumpărătura liniei Cernavoda chiustenge . Acesta e lucru de căpetenie.
E drept că în apărarea lor fraţii Nădejde dovedesc că fostul ministru Conta a ţinut prelecţiuni socialiste şi ateiste
la facultate, că din profesorii cari i-au condamnat chiar sunt unii cari au propovăduit ei înşii principiile pentru cari
condamnă pe alţii. Ei şi
Cred d-lor că în plebea de postulanţi şi ambiţioşi cari furnică în România e unul măcar pentru care ideile să fie
mai mult decât un pretext, pentru care ţinta adevărată să nu fie banul câştigat fără muncă Daca cred sunt în eroare, şi e
mai mult eroarea aceasta pe care-o spăşesc prin condamnarea lor decât erorile în contra fundamentelor existenţei
societăţii ce formează religia lor politică.
[18 iunie 1881]
[„E CUMPLITĂ, STAREA DE LUCRURI..."]
E cumplită starea de lucruri în Moldova, atât de rea încât colorile cele mai negre nu sunt în stare să redea
întunericul tabloului economic pe care-l prezintă jumătatea cea mai generoasă a României. În Ţara Românească roşii
sunt străini deznaţionalizaţi , deci de bine de rău această jumătate a ţării, chiar votând sub influenţele unui guvern roşu
susţinut de străini, totuşi află, de nu o reprezentaţiune adevărată, dar un surogat de reprezentaţiune, răzătura de coaje de
stejar în loc de făină. În Moldova, care are un caracter naţional mult mai puţin asimilant şi mai rezistent decât partea de
dincoace de Milcov, populaţia e lăsată la discreţia unei administraţuni fără nume care e în buzunarele jidanilor,
asemenea Ministeriului de Război. Acea jumătate a ţării se zbate sub egemonia uliţei Bucureştilor aliată cu jidanii,
prezentând aproape ultimele convulsiuni ale unui corp care moare. Puţinele colţuri de selfgovernment care a putut a se
alege în mod liber strigă prin ţifre şi din gură că starea lucrurilor e nesuferită.
Astfel în studiul statistic asupra mişcării populaţiunii din oraşul şi judeţul Iaşi pe deceniul 1870 — 1879, de
N.A. Alexandrini , secretarul consiliului judeţean, citim următoarele:
În aceşti zece ani oraşul Iaşi prezintă datele de mai la vale :
s-au născut români 10 329; izra [aeliţi ] 17 446
au murit români 15 952; izr [aeliţi ] 12 294
— 5 623 5 152.
În Târgul Frumos:
s-au născut români 798; izr [aeliţi ] 698