Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

Cât despre naţiune, daca sub ea înţelegem milionul de Caradale şi de alţi străini de ieri de alaltaieri cari s-au
superpus poporului românesc, fără îndoială că d. C.A. Rosetti
se bucură de încrederea lor, de vreme ce le face treburile. Adevăratul popor românesc a devenit însă o turmă exploatată
şi dată în prada morţii fizice de multele şi variile fericiri cari au năpustit asupra-i.
Tocmai avem înainte-ne raportul general pe anul 1880, prezentat de dr. Flaişlen în numele cons. de igienă a oraşului
Iaşi, din care constatăm următoarele:
În cursul anului 1880
s-au născut creş[tini] 1165; izra[eliţi] 1488
au murit creştini 1676; izra[eliţi] 1059
-511 +429
avem dar la creştini un minus de 511, la izraeliţi un plus de 429 indivizi.
Progresul repede al mortalităţii între români e un semn de bunătatea sistemului liberal, o dovadă de escelenţa
regimului economic şi politic sub care trăieşte poporul românesc în zilele lui Carol îngăduitorul.
Aci în adevăr nu sânt nici frazele retorice ale d-lui Grădişteanu, nici finele interpretaţiuni constituţionale despre
încrederea suveranului şi a naţiunii ce ni se dau zilnic de către cele patru clase primare care inspiră articolele de fond
ale ,,Românului" : e un popor care moare de fericirea de-a fi guvernat de demagogie
Fără îndoială că regatul bizantino-iudaic C.A. Rosetti—Herşcu Goldner poate să aibă un mare viitor la gurile
Dunării, dar acel viitor nu este al poporului românesc. Politica de concesii, înstrăinare, răscumpărări şi datorii [î]şi arată
roadele ei în ţifre statistice ce nu au pereche în nici o ţară din lume, a cărei ,,prosperitate economică este vădită" cum
zice oficiosul nostru.
E o vorbă că „sistemele trec, popoarele rămân". Iată contrariul, căci, ca la noi la nimenea. La noi poporul trece şi
sistemul patriotismului de industrie rămâne.
[15-16 iunie 1881]
[„CA DE REGULĂ SE GRĂMĂDESC..."]
Ca de regulă se grămădesc şi acuma la coada cea grasă a sesiunii o sumă de proiecte de legi importante pe cari
votatorii patrioţi le regulează prin ridicare de mâni, fără a le pricepe, fără a fi în stare de-a le pricepe chiar. Cu graba
drumului de fier se votează plata datoriilor Societăţii Acţionarilor căilor ferate române, contractate după ce Stronssberg-
Ambron et Comp. sustrăsese garanţia din lada cu două chei şi lăsase societatea cu drumurile neisprăvite; tot cu această
grabă se procede la votarea instituţiunii Creditului Agricol şi, în fine, la răscumpărarea liniei Cernavodă-Chiustenge.
Lumea curioasă se întreabă: Este necesară răscumpărarea acestei linii Are ea vreo importanţă pentru reţeaua de
căi ferate române E portul Constanţa destul de însemnat, destul de accesibil de dezvoltare pentru ca să merite o
joncţiune cu căile ferate, un pod peste Dunăre, o răscumpărare La toate întrebările acestea nimeni n-a răspuns;
ba nici s-a ocupat nimeni cu ele. Cu toate acestea ne trezim într-o bună dimineaţă c-un proiect ce ne propune o
cumpărătură de 17 milioane pentru un lucru pe care compania engleză nu cerea mai alaltăieri decât 9 milioane.
Noi am relevat această enormă deosebire, această îndoire a preţului original intervenită sub guvernul roşu mai cu
seamă de când s-a accentuat din nou înrudirea între d. C.A. Rosetti ţi cumnatu-său. Nu ni s-a răspuns nimic. Foaia
guvernamentală s-a făcut „ne-aude, ne-a vede" şi vorbeşte de alte alea: de Constituţie, de încrederea naţiunii în Aristid
al d-lui Grădişteanu şi de alte lucruri de industrie subţire, din magazia de fraze
a partidului roşu. Dar la întrebarea de ce un drum ce costa 9 milioane costă azi 17 nu ni s-a dat nici un răspuns.
E adevărat că comisia delegaţilor Camerei a redus preţul de la 17 la 12 milioane, adecă cu 30 la sută. Ce serios
trebuie să fi fost proiectul cu devizul anexat dacă aşa, cu nepusă 'n masă, a putut fi scăzut cu 30 la sută
Dar onor. comisie se înşală. E adevărat că drumul în cestiune nu face între prieteni nici 9 milioane, de vreme ce
garele sunt acoperite cu stuf şi cu rogojină veche. Dar între prieteni face şi 20 de milioane. Rugăm pe comisie ca, de
hatârul d-lui C.A. Rosetti şi a copilaşilor , pe cari e păcat ca să-i lase săraci, să binevoiască a primi preţul de 17
milioane. Mai ieften nu se poate.
Sunt o mulţime de patrioţi cari au să se împărtăşească din această trebşoară şi ar fi păcat ca acum, la spartul
târgului , să nu se facă atâta bunătate măcar pentru onor. C.A. Rosetti. A fost, nu e vorba, niţică ceartă ieri în Cameră
apropos de această răscumpărare, dar dragostea-i certăreţă de felul ei şi e destul un vot pentru ca lucrurile să se împace.
O ridicare din mâni şi nimic mai mult. Aşadar mânile-n sus şi noroc să dea Dumnezeu, ca să poată bea actualul ministru
de interne aldămaşul acestei răscumpărări. Se ştie că nu-i displace acest soi de ocupaţie, mai ales când e în folosul
,,naţiunii".
[17 iunie 1881]