Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

zice el, realizarea unui stat naţional, dar n-o puteţi face decât în socoteala bunei admnistraţii şi a justiţiei, ba în
socoteala neatârnării patrii chiar, sau voiţi un stat economiceşte neatârnat , bine administrat, moral, şi atunci cată să-l
voiţi poliglot, precum e prin natura lui. Fiind însă că e peste putinţă de a face pe unguri accesibili la convingerea prin
argumente logice, Mocioni e de părere că logica irezistibilă a faptelor [î]i va sili pe maghiari să se convingă de
solidaritatea naturală ce esistă între interesele române şi cele maghiare. Pentru momentul acestei constrângeri prin
logica faptelor Mocioni [î]şi rezervă onoarea de a fi ales şi de-a lua parte la tranzacţiuni serioase, cari atunci vor fi cu
putinţă.
Lăsând să urmeze textul alocaţiunii d-lui Mocioni , putem felicita pe românii bănăţeni că au între ei un bărbat c-
o atât de înaltă cultură şi aşa de largi vederi, chiar daca facem abstracţie de la atitudinea sa politică.
[13 iunie 1881]
[„DACA ÎNTRE FURNIZORII ..."]
Daca între furnizorii Ministerului de Război precumpănesc elementele semitice Mendel , Gottleib , Goldental,
Saniel Marcus, Litman , Low , la administraţia căilor ferate întâmpinăm , pe lângă Mărgăriteşti , alte elemente etnice
interesante. Publicăm mai la vale denunţarea unei nouă afaceri, puse la cale de d. Fălcoianu, daca nu pentru altceva
măcar pentru a dovedi că guvernul roşu, cu toate disidenţele lui, e omogen în privirea manipulării banului public şi că
există o mare trăsătură de unitate în tot partidul, începând de la pensia reversibilă conferită d-lui C.A. Rosetti pentru
panglicărie politică şi terminând cu furnituri de unelte de drum de fier conferite doftorilor de dinţi. Vivant sequentia !
[14 iunie 1881]
[„CABINETUL NO. 40 ..."]
Cabinetul no. 40, venind la putere, a declarat prin gura şefilor lui că nu are nevoie de nici un program, căci
acesta e cunoscut demult, de la Anadan babadan cum ar zice povestea vorbei. Pricepem foarte bine ca şefii partidului
roşu să se sfiască a veni c-un program, căci unul asemenea, daca nu consistă din fraze banale şi din generalităţi deşerte,
obligă pe cei ce-l pun înainte la un sistem politic şi un sistem e totdeuna contrariu politicei de expediente şi de
gheşefturi proprie partidului apetiturilor. Punctul comun care-i uneşte pe roşii, nervul comun de viaţă nu sunt
principiile, pe cari nici le au, nici le-a expus vreodată, ci apetiturile. Din momentul în care se găseşte un obiect comun
acestor apetituri, un folos bănesc oarecare ce se poate împărţi, roşii sunt indisolubili ; îndată ce obiectele ce aprind
apetituri se împuţinează sau dispar începe iar dihonia între patrioţi.
După atâtea zvârcoliri , cari datează de la deschiderea Parlamentului, vedem deodată că la finele sesiunii se
votează mari şi importante proiecte cu iuţeala drumului de fier. Ambiţioşii de ieri au redevenit simpli votatori; ,,sus
băieţi, jos băieţi"! iată parola zilei. De ce asta Pentru că e grasă coada sesiunii, pentru că Cernavoda — Chiustenge cu
diferenţa de opt milioane e la mijloc, iar cointeresatul la aceste afaceri, onor. C.A. Rosetti, e ministru de interne, ceea ce
ne-ar fi făcut a aştepta ca cumnatu - său să fie la Lucrări Publice. Dar nu se poate, pentru că nu e român. Nici d. C.A.
Rosetti nu e român, dar e din nefericire cetăţean român, calitate ce în mâinile unui străin fin şi panglicar din natură
devine un izvor de câştiguri reversibile şi nereversibile . Calitatea de cetăţean e suficientă în ţara noastră pentru ca
mucenicul să aibă dreptul a mâna pe ţărani dincolo de Balcani sub suliţa căzăcească , e suficientă pentru a face din
Pişca, Giani şi Carada oameni de stat.
În momentul în care un interes material îi înregimentează pe patrioţi sub drapelul ,,hidoasei pocituri " şi când
toată politica şi tot parlamentarismul consistă în maşinală ridicare de mâni , ,,Românul" ne spune că d-lor au puterea de
la naţiune şi de la încrederea suveranului şi că nu trebuie s-o părăsească decât atunci când naţiunea şi suveranul le vor
refuza încrederea.
Fără îndoială. Încrederea formală a suveranului a avut - o d-l Brătianu şi atunci când a introdus pe Strussberg şi,
din acest punct de vedere, cată să admirăm chiar acea superfluenţă de încredere care se revarsă până şi asupra
prezidentului republicei de la Ploieşti, asupra onor. Nichipercea şi desigur că, tot în virtutea acestei încrederi , onor,
mucenic Simeon Mihălescu e director al Ministerului de Interne.