Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

. . . Căderea noastră va fi ireparabilă, va fi o cădere ruşinoasă.
Am vorbit atât de mult de partidul roşu şi de individualităţile cari-l compun încât mărturisim că uneori simţim că
ne-a sleit dicţionarul şi nu mai aflăm expresii cari să 'nsemneze într-un chip nou corpuţiunea adâncă care s-a 'nrădăcinat
în acest partid. Osteneşte în adevăr cineva descriind tot aceleaşi naturi californiane cari consideră avutul public şi
interesele ţării ca pe o mină bună de exploatat.
Cu totul alta e consideraţia ce ni se impune acum. Neamaimirându-ne de-a vedea reâmprospătându-se regimul
Mihălescu — Warszawsky cu toate atrocităţile lui, cum nu ne-am mira daca am vedea puşcăria devenind Parlament şi
Parlamentul puşcărie, aşteptăm o îndreptare nu de la admoniţiunile şi plângerile d-lui D. Brătianu, ci de la natura
lucrurilor. Nu e în natura lucrurilor ca un sistem în care specula intereselor publice e principiu de guvernământ să se
poată perpetua. Putregaiul de care vorbeşte prezidentul Camerei se macină în adevăr şi se preface singur în ţărână . E o
iluzie a crede că ceea ce e putred, pe deplin putred, se mai poate sanifica . De-aceea, auzind că mucenicul afacerilor
Warszawsky a redevenit director la Interne sub reversibilul domn C.A. Rosetti, am avut cuvânt a zice că acest guvern,
pretins nou, e putrificat de mult în toate părţile lui şi nu ne-am mirat văzând pe fratele ministrului - prezident
confirmând zisele noastre de la înălţimea fotoliului de prezident al Adunării.
Altăceva ne preocupă. D. Dumitru Brătianu vorbeşte de o situaţie grea creată ţării, de un mare pericol în care ea
pluteşte, cu atât mai mare cu cât el vine de la ... reprezentaţiunea naţională.
Care este acest pericol Poate crede cineva că putregaiele , că hoţii maturi pentru puşcărie şi speculanţii buni de
carantină pot schimba situaţia gravă şi pot abate pericolul cel mare ce ne ameninţă Desigur nu.
Daca d. Dumitru Brătianu este în adevăr ceea ce se pretinde, daca ,,caută drept înainte şi este astfel făcut că
nimeni, nimic nu-l poate schimba" atunci e de datoria sa să vorbească, să spună în ce consistă acea situaţie grea, acel
pericol.
Altmintrelea nu suntem deloc dispuşi de a-l lua la serios. E adevărat că partidul său propriu şi-a bătut joc de el,
chemându-l din Constantinopol spre a-l pune în frunte şi ameninţându-l apoi, fără nici o cauză parlamentară, cu un vot
de blam pe care d-sa l-a evitat; e prea adevărat că d-sa i-a ameninţat cu puşcăria şi carantina, dar toate acestea n-ar
ridica evenimentelor caracterul lor comic. Permită-ne a rămânea în terminologia sa proprie şi a-i spune că
protestaţiunile sale de moralitate, cari nu sunt destul de puternice pentru a-l face să vorbească, seamănă mult cu
purtarea bisericoasă şi actele de caritate ale unei ,,gazde de hoţi" carele, cu tot dispreţul ce-l afectează pentru protejaţii
săi, nu se ruşinează de-a se pune în fruntea lor şi de-a-i acoperi cu vaza sa politică.
De astă dată să nu ni se zică că exagerăm. Epitetele cu cari se gratifică roşii în familie, titlurile de hoţi,
speculanţi ai intereselor publice, putrigai cu cari se onorează între ei dau desigur drept unei foi opoziţionale de a le
întrebuinţa asemenea şi justifică întrebuinţarea lor în trecut.
Vorba e că, daca aceste adevăruri se zic odată, ele să nu fie zise fără nici un folos şi fără un rezultat binefăcător.
[13 iunie 1881]
[„AM DAT SEAMĂ LA TIMPUL CUVENIT..."]
Am dat seamă la timpul cuvenit despre mişcarea alegătorilor români din Transilvania şi Ţara Ungurească în faţa
alegerilor încurânde pentru Dieta (Camera) din Pesta. Se ştie că, în privirea atitudinii românilor, conferenţa din Sibiu a
hotărît ca cei din Transilvania să se abţină de la alegeri, de vreme ce ţara stă sub regimul unei legi electorale
escepţionale, iar românii din Ţara Ungurească şi din Banat să ia parte la ele, de vreme ce dincolo de Munţii Apuseni ai
Ardealului legea electorală în vigoare e cea comună ungurească. În urmarea acestei hotărâri , mişcarea electorală în
banatul Temişorii şi în foasta graniţă militară e vie. Alegătorii din Lugoş a propus candidatura d-lui Alexandru Mocioni
de Foen .
Acest bărbat politic, cunoscut pentru înalta sa onorabilitate , a declinat însă deocamdată această onoare,
întemeiat pe convingerea că o tranzacţiune cu ungurii e pentru moment imposibilă. Punctul său de vedere, dovedind o
cugetare vastă şi adâncă asupra întregei dezvoltări a Ungariei, merită a fi comunicat cititorilor noştri. Mocioni e convins
că exigenţele unui stat modern, economiceşte neatârnat , onest administrat, c-o justiţie incoruptibilă este cu totul
incompatibil cu idealul unui stat naţional, esclusiv unguresc, precum [î]l urmăresc politicianii maghiari. Sau urmăriţi,