Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

consolaţie ; este o consecinţă a caracterului d-sale, prea sincer, prea slab şi prea naiv, care trebuia să-l facă aceea ce se
numeşte (să ni se permită cuvântul puţin cam trivial) o „giurgiună " în mijlocul atâtor tacâmuri de ,,patrioţi"
înfierbântaţi de perspectiva unei strălucite afaceri cum este răscumpărarea Cernavoda — Chiustengea , la a cărei
realizare d. Dum . Brătianu ar fi voit să se opună ca prezident de consiliu. Pe ,,stânca prezidenţială unde este azvârlit ",
d. Dum . Brătianu nu va avea cel puţin să sufere decât luări peste picior, aşa, din când în când , cărora le-a făcut ruptura
chiar ieri d. C.A. Rosetti. Răspunzând , ca ministru de interne, la o interpelare a d-lui Maniu în privinţa unui scandal
administrativ de la Dorohoi, d. C.A. Rosetti ,,aduce laude guvernului ilustrului domn Dumitru Brătianu". Mâine
poimâine un secretar spiritual şi iubitor de farse, de ex, d. Poroineanu , îl va gâdila pe ilustrul domn cu un pai pe la
ureche, ca să-l facă a se apăra de muşte, pentru petrecerea confraţilor liberali.
·
Senatul s-a ocupat ieri cu proiecte de lege de o importanţă secundară. Camera a dat un vot nul, din cauza
nesuficienţii numărului deputaţilor, asupra proiectului de lege privitor la înfiinţarea de docuri şi magazii de întrepozit ,
readus de la Senat cu mici modificări.
[12 iunie 1881]
[„E COMEDIE ..."]
E comedie E adevăr Iată întrebarea ce şi-o pune toată lumea în faţa evenimentelor parlamentare. D. Dumitru
Brătianu este el sincer în alocuţiunile lui, crede în adevăr că e cu putinţă de-a corige pe roşii prin discursuri energice
aruncate din când în când în public sau e o păpuşă cu un resort foarte simplu pe care roşii şi-l pun în cap pentru a-l lua
peste picior şi a-şi bate joc de un om bătrân
Discursul scurt şi caracteristic cu care d. Dumitru Brătianu şi-a inaugurat suirea pe scaunul prezidenţial al
Adunării deputaţilor merită a fi relevat din acest îndoit punct de vedere.
Facă cerul ca nouă furtuni să nu se mai ridice, ca să mă asvârle făr' a fi putut face nici bine, nici rău şi de pe această stâncă ,
cu strigătul: Nu mai merge.
Mai mult nu pot să vă zic : mi-e teamă să nu-mi scape vreun cuvânt care, slabi cum suntem , să mai adaoge la slăbiciunea
noastră.
Evident că aci e vorba de slăbiciunea partidului roşu, a cărui rămânere la putere sau cădere atârnă de un cuvânt
pe care cei cunoscători de taine ar putea să-l scape, căci d. Dumitru Brătianu urmează astfel:
Pentru aceleaşi motive (pentru a nu adăoga slăbiciunea) n-am anunţat eu însumi Corpurilor legiuitoare demisiunea
ministeriului ce am prezidat; căci mi se spusese că eram ameninţat de un vot de blam şi mi-a fost teamă că, în aprinderea de care aş fi
putut fi cuprins, să apuc înainte şi să deviu eu acuzatorul.
Va să zică d. Dumitru Brătianu, departe de a fi meritat vreun vot de blam (părere ce-o împărtăşim şi noi de
vreme ce nu ştim nici pentru ce a venit, nici pentru ce s-a dus), daca apuca înainte, ar fi devenit acuzatorul majorităţii.
Se ştie că acuzarea sa în esenţă este că nu mai există oameni oneşti în ţară şi în Parlament, că hoţii merită puşcăria,
precupeţii intereselor publice carantina.
Să nu ne facem iluziuni, continuă bătrânul politician , situaţiunea este foarte gravă, pericolul este mare şi este cu atât mai
mare că el vine de la noi înşine, de la reprezentaţiunea naţională.
Aşadar această Adunare a pus ţara într-o situaţie foarte gravă, într-un mare pericol. Fără a cunoaşte acest pericol,
lăsăm tot pe vorbitor să-l caracterizeze :
. . . faceţi pe Europa să crează că marile fapte ce am săvârşit nu sunt decât un joc al norocului şi că, îndată ce-am devenit
stăpâni pe destinele noastre, am arătat că nu suntem decât un putrigai care se macină şi se preface el însuşi în ţărână .