Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

Noul minister a citit ieri în Corpurile legiuitoare programa sa, de I.C. Brătianu în Senat şi d. C. A. Rosetti în
Cameră. Iată acea programă:
Guvernul care se prezentă astăzi dv. vă este dinainte cunoscut. Vederile noastre ale tuturor sunt acelea cari, în anii din urmă,
au inspirat lucrările majorităţii reprezentaţiunii naţionale. Nu credem dar necesar să vă aducem un program.
Vom continua opera începută împreună cu dv., a întăririi statului român şi a dezvoltării economice a ţării. Mai cu osebire ne
vom sili să introducem în toate ramurele servicielor publice îmbunătăţirile reclamate, ca astfel autoritatea publică, printr-o strictă
aplicare a legilor, să ocrotească deopotrivă şi cu nepărtinire interesele legitime ale tuturor .
Deplina armonie de idei a membrilor guvernului vă, este o garanţie că vom mănţine în lucrările noastre o absolută unitate de
acţiune. Dându-vă această asigurare, vă cerem, d-lor, concursul dv. spre a putea utiliza cele din urmă zile ale prezentei sesiuni.
Mai multe incidente s-au petrecut ieri în Cameră după citirea programei ministeriale. Cel mai însemnat dintre
acestea este alegerea noului prezident al Adunării. D.P. Buescu, considerând că fotoliul prezidenţiei Adunării nu poate
rămâne vacant , mai cu seamă în ajunul închiderii sesiunii, propune să se proceadă imediat la alegerea prezidentului.
După o consultare de câteva minute se procede la alegere şi rezultatul votului este acesta: 70 votanţi , 8 bile albe, 61
voturi pentru d. D. Brătianu, 1 vot pentru d. Chiţu (d. Chiţu votase ). D. Dum . Brătianu, ocupând fotoliul prezidenţial,
ţine următoarea cuvântare , pe cât de duioasă atât de naivă, care arată, adânca şi legitima d-sale mâhnire pentru
maltratările ce a trebuit să sufere zilele acestea:
D-lor deputaţi, balotat , împins, respins de valurile unei mări agitate , iată-mă aruncat pe fotoliul prezidenţiei . Facă cerul
ca nouă furtuni să nu se mai ridice ca să mă azvârle , fără a fi putut face nici bine, nici rău, şi de pe această, stâncă cu strigătul : Nu
mai merge! Mai mult nu pot să vă zic; mi-e teamă să nu-mi scape vreun cuvânt care, slabi cum suntem , să mai adaoge la slăbiciunea
noastră.
Pentru aceleaşi motive n-am anunţat eu însumi Corpurilor legiuitoare demisiunea ministeriului ce am prezidat;
căci mi se spusese că eram ameninţat să mi se dea un vot de blam şi mi-a fost teamă că, în aprinderea de care aş fi putut
fi cuprins, fără voie-mi , să apuc înainte şi să deviu eu acuzatorul .
D-lor deputaţi, vă mulţumesc din inimă şi vă felicit de alegerea ce aţi făcut în persoana mea. Vă, mulţumesc
pentru că mi-aţi făcut onoarea să mă credeţi capabil de a garanta imparţialitatea în dezbaterile şi lucrările noastre.
(Aplauze).
Vă felicit pentru că aţi manifestat această voinţă şi cutez a zice că nu v-aţi înşelat dându-mi sufrajele dv. Puteţi fi
siguri că nu voi căuta nici în dreapta, nici în stânga , nici în sus, nici în jos. Voi căuta totdeauna drept înainte, căci astfel
sunt făcut; şi nimeni, nimic nu mă va putea face să mă schimb, pentru că eu însumi n-aş putea reuşi a-mi schimba
natura. (Aplauze).
D-lor deputaţi, să nu ne facem iluziuni; situaţiunea este foarte gravă, pericolul este mare şi este cu atât mai
mare că el vine de la noi înşine, de la reprezentaţiunea naţională. Un om însemnat, şi care nu este amestecat în luptele
noastre, îmi zicea, sunt două zile: ,,Ce faceţi Nu vă gândiţi că prin neînţelegerile voastre nejustificabile pierdeţi
frumosul capital, tot creditul de care ne bucurăm astăzi: faceţi pe Europa să crează că marile fapte ce am săvârşit nu
sunt decât un joc al norocului şi că, îndată ce am devenit stăpâni pe destinele noastre am arătat că nu suntem decât un
putrigai care se macină şi se preface el singur în ţărână " Nu o ascund; cele petrecute în zilele acestea m-au făcut să
sufăr mult; sufăr şi voi suferi toată viaţa mea. Nu credeţi că pentru aceasta voi lua lumea în cap şi-mi voi părăsi ţara;
din contra, singura mângâiere la durerea mea este că zvârcoliturile din zilele trecute m-au făcut să simţ mai mult
trebuinţa şi datoria ce am de a rămâne în mijlocul dv. Voi căuta să uit sau cel puţin să năbuşesc în mine resimţimintele
mele şi voi da tot concursul meu celor ce vor lucra pentru binele şi întărirea ţării noastre. Voi şti să-mi fac datoria chiar
cu preţul vieţii mele, căci ea aparţine ţării care mi-a dat-o. (Aplauze).
Încă o dată, să nu pierdem un minut; să ne aplicăm cu tot dinadinsul a ne da bine seamă de gravitatea situaţiunii
şi de ceea ce avem să facem şi să ne punem cu toţii, cu seriozitate, cu bărbăţie , pe lucru, româneşte; căci de vom
continua a ne învârti în loc, a ne mina şi a ne sfâşia unii pe alţii, desigur vom cădea, vom cădea mai curând decât ne-am
rădicat şi căderea noastră va fi ireparabilă , va fi o cădere ruşinoasă. (Aplauze).
Acestea sunt cuvintele, în adevăr dureroase, pe cari bătrânul liberal, d. Dum . Brătianu, a crezut de cuviinţă, spre
a-şi scoate puţin focul, să le pronunţe ocupând fotoliul ce i-l confereau aceia ce în zilele din urmă îl maltrataseră într-un
chip atât de neomenos. D. Dum . Brătianu nu a putut avea tăria de caracter să refuze acest fotoliu, această fisă de