Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

încoace.
Aşadar 8 1/2 milioane lua guvernul aşa numit al boierilor de la exploatatul popor; în Moldova cam tot pe atâta ,
deci, luând maximul , ajungem la 17 milioane de franci pentru România întreagă. De impozitele acestea statul putea să
facă o întrebuinţare [bună] sau una rea; bună când restituie publicului servicii echivalente cu valoarea pe care acesta o
dă; rea, când risipeşte această valoare fără a-i restitui nimic.
Ce servicii i se dădeau populaţiunii în schimb pentru aceste 17 milioane Nu erau tribunale, nu era o
administraţie mai bună decât cea actuală, nu erau şcoli în cari patrioţii actuali învăţau ceea ce ştiu azi, nu era poliţie Ce
nu era din atributele esenţiale ale statului Se jefuiau oamenii pe uliţă, se spărgeau prăvăliile, se făceau atentate Nu.
Cu acele mijloace minime se întreţineau serviciile publice ieften, cum se cuvine unui popor sărac, compus în maxima
lui parte din cultivatori agricoli şi din mici manufacturieri . Cu vremea ar fi venit toate pe o cale mai bună, căci nu
trebuie să uităm că Domnia naţională era tânără şi venise imediat după o epocă tot liberă ca cea de astăzi, după epoca
fanarioţilor. Şi fanarioţii , ca şi roşii actuali, nu cunoşteau alţi adversari în ţara asta decât
pe boieri. An cu an şi domnie după domnie n-aveau altă grijă decât a ştirbi din drepturile politice ale boierilor.
Exploatatori şi exploataţi Stăpâni şi robi Boieri şi români Concedeţi că, dacă ar fi voit chiar să esploateze ,
după cele de mai sus nu se prea pricepeau la aceasta; dac' ar fi voit să stăpânească , nu s-ar fi dezbrăcat de buna lor voie
de drepturile lor, şi dac' ar fi voit să nu fie români, n-ar fi putut să fie altceva decât români. Ceea ce e ciudat şi
paradoxal în discuţia noastră e că tocmai acei boieri nu puteau fi alt decât români, chiar de-ar fi voit să nu mai fie, pe
când roşii vor în ruptul capului să fie români, ca şi ovreii, şi în mare parte nu pot deveni. Cu toată parada de românism a
d-lui C.A. Rosetti, totdeuna [î ]i atârnă din buzunar petecul roşu al demagogiei cosmopolite al apologiştilor lui Blanqui
şi, dacă scarpini suprafaţa Caradalelor de toată mâna , dai de un caracter pervers şi viclean, de-o minte înclinată spre
sofisme şi panglicărie , dai de fanariot cu eticheta română, de ceva cu. totul străin intelectului nostru naţional şi
caracterului nostru naţional, de-o fiinţă lipsită de pudoare şi de omenie.
Dar boierii au avut şi ei relele lor Desigur le-au avut, ca orice oameni din lume. Cea mai mare vină însă faţă cu
ţara şi cu naţionalitatea lor, precum şi faţă cu ei înşişi, a fost că v-a crezut pe d-voastră. Din momentul în care de buna
lor voie s-au dezbrăcat de drepturile politice pe cari cu durere de ţară le întrebuinţau , de atunci a început era datoriilor
publice, a d-nilor Stroussberg , a esploatării neomenoase a ţării şi a locuitorilor ei. Şi această mare şi incalificabilă vină,
de-a vă fi crezut pe d-voastră, de-a fi crezut că din oameni fără tradiţii hotărâte , fără patrie hotărâtă şi fără naţionalitate
hotărâtă poate ieşi ceva acătării , această vină au espiat-o pe deplin: de aceea boieri nu mai există.
Dar d-voastră, cari luaţi pentru. stat de zece ori pe atâta pe cât luau boierii, restituiţi sub altă formă lefile ce vi se
dau Ţăranul care avea zece oi are azi o sută Cel care avea o pereche de boi are azi zece Cel ce esploatează zece
pogoane esploatează azi o sută Nu. Din contra, numărul obiectelor trebuitoare populaţiunii rurale, averea populaţiunii
rurale scade pe zi ce merge tot mai mult. Dar se 'mbogăţeşte în adevăr clasa Caradalelor, Stăteştilor şi Costineştilor, o
clasă cu totul improductivă , care n-a 'nvăţat nimic, n-au muncit nimic, şi n-a avut nimic şi care-a ajuns stăpână pe cei
ce au învăţat, pe cei ce au, pe cei ce muncesc. Exploatatori boierii Dar întreg partidul roşu nu e decât o companie de
exploatare. Şi cu ce mijloace, şi cu ce preţ Cu preţul sărăciei claselor pozitive şi-a demoralizării generaţiei tinere.
[10 ianuarie 1881]
[„ALALTĂIERI A APĂRUT ..."]
Alaltăieri a apărut o broşură care, cu tot odiul ce cuprind multe pasaje , e inspirată dintr-o sferă familiarizată cu
jocul caleidoscopic al partidelor din ţară. Broşura e intitulată cam inestetic Lascar Catargiu şi partidul conservator şi
Ion Brătianu şi partidul liberal. Cu toată repetarea de trei ori a interesantei particule , broşura are un stil al ei propriu,
încât se suportă citirea ei până 'n capăt. Sub o aparentă imparţialitate şi conform cu regula ,,laudă pe adversarul pe care
vrei să-l critici", broşura face o revistă repede a guvernelor de la 1866 până astăzi. Ca specimen al manierei de-a vedea,
reproducem aci începutul ei:
Toţi aceia care examină cele ce se petrec în Societatea noastră de vro câţiva ani văd că această societate este divizată în
două partituri , unul conservator şi altul liberal. Acest din urmă, deşi foarte mare şi numeros, este însă fracţionat în mai multe
grupuri, purtând diferite denominaţiuni .