Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

face, d. Fleva, un alt şef al majorităţii, se asociază cu el; c-un cuvânt d. Ion Brătianu i-a numit hoţi, d-lor [î]l numesc, c-
un cusur subţire, trădător; indirect, cu oarecare rezervă ca pe-un şef al întregei ortale , dar trădător.
,,Neue freie Presse", un organ foarte amic al d-lui Ion Brătianu, scrie în privirea aceasta următoarele:
D. Dim. Brătianu ar aranja bucuros cestiunea dunăreană într-un mod amical cu Austro-Ungaria şi cu celelalte puteri
europene; dar, cu ocazia acestui periculos experiment , n-ar voi să piarză nimic din popularitatea sa şi de-aceea a crezut de
cuviinţă şi prudent de-a declara că pertratările sub cabinetul trecut ajunseseră atât de departe încât el s-a găsit în faţa unui fait
accompli .
Prin aceasta credea a putea urni într-un chip comod odiul eventual al concesiunilor făcute puterilor pe umerii fratelui său
Ion Brătianu şi ai d-lui Boerescu; dar nu socoti ca Ion Brătianu şi Boerescu n-au murit încă, că, din contra, nu numai că sunt între
cei vii, dar sunt şi senatori şi pot deveni iar miniştri. Era dar natural ca ei să nu voiască a lua pe umerele lor acel fait accompli pe
care-l iscodise Dumitru Brătianu şi să protesteze în contra încărcării lor c-o asemenea sarcină. D. Dumitru Brătianu va trebui
aşadar, daca nu preferă să-şi reia comodul post de ministru la Constantinopol, să rezolve singur cestiunea Dunării... Cabinetul
trecut au conces deja instituirea unei Comisii a statelor riverane şi prezidenţa Austriei în ea (deşi nu ca privilegiu, însă în mod
convenţional ). Daca asemenea promisii ale unor miniştri români pot fi privite ca obligatorii , d. Dumitru Brătianu poate în
adevăr să se refere la ele ca la un fait accompli .
Iată priveliştea în faţa căreia se află Coroana. D. Ion Brătianu, ca şi d. Dumitru Brătianu, au aruncat
Parlamentului acuzări de cea mai mare gravitate. Acest din urmă, a ameninţat pe membrii majorităţii cu puşcăria şi cu
punerea la carantină. Desigur că Parlamentul din parte 'şi , oricât ar avea pe umerii lui afacerile Mihălescu, contractele
de lemne ale d-lui Fleva, jocul de bursă cu ocazia răscumpărării şi milionarizarea Costineştilor, răspunde prin
neîncredere în politica guvernului trecut, prin rezervă în faţa cabinetului actual.
Fără îndoială neînţelegerile între d. Ion Brătianu şi amicii săi politici nu vor dura mult. Acuzările ce şi le-au
aruncat reciproc sunt de natură a-i încărca cu atâta discredit pe toţi împreună încât , coűte que coűte , componenţii de
căpetenie ai partidului roşu se vor reapropia . D-lui Brătianu [î]i trebuiesc roşii, roşilor le trebuieşte el.
Nouă însă ni s-a dat pentru întâia oară ocazia de-a măsura într-un moment de tenziune reciprocă abisul de
corupţie al partidului dominant, pe care fostul ministru prezident îl acoperea cu perdeua numelui său; am auzit
pronunţându - se de chiar ai lor sentenţa de maturitate pentru marea Academie de la Văcăreşti. Pe de altă parte şefii
majorităţii au confirmat ceea ce Iancu Negură zicea despre guvernele roşii în genere: ,,La putere fiind, conspiră cu
străinii contra ţării!".
Stroussberg, Livadia, Basarabia, art. 7, răscumpărarea şi în fine Dunărea, iată un lanţ întreg de interese din cele
mai vitale ale ţării cari se sacrificau numai pentru ca
roşii să vie sau să rămână la putere. Ei nu se pot despărţi unii de alţii, căci nu sunt numai amici politici, ci complici , şi
complicitatea lor la crime ordinare ca şi la crime de stat [î]i cimentează împreună pentru de-a pururea.
Care parlament din lume ar fi îngăduit în adevăr ca prezidentul Consiliului să-i spuie: ,,Hoţii la puşcărie,
precupeţii intereselor publice la carantină! Nu mai sunt oameni oneşti în ţara aceasta" Ei bine, Parlamentul acesta au
îngăduit-o pentru că fapte de notorietate publică le închidea gura, pentru că mulţi, foarte mulţi din membrii majorităţii
ziceau în fundul inimei în acel moment: ,,Pater , peccavi !"
,,Românul" întreabă de ce nu se dă în judecată cabinetul trecut.
Noi am zice că ar trebui să se afle cineva în cer ori pe pământ care să poată da în judecată Senatul ce-au trecut la
ordinea zilei peste scabroasele afaceri, descoperite de însuşi mucenicul, şi Camera în care s-au instituit celebrele
biurouri de împământire pe sub mână .
Cine ar putea să judece şi partidul şi guvernele roşii e ţara. Dar la ea nu face nimeni apel, mai ales când sunt
interese străine la mijloc.
[3 iunie 1881]
[„RUPTURA ÎNTRE D. BRĂTIANU
ŞI PARTIDUL SĂU..."]