Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

institutului de la Panteleimon; însă aceasta nu-i dă de loc dreptul nici de a desfiinţa institutul, nici chiar de a cere să i se
restituiască suma contribuită , căci şi el a contribuit spre acelaşi scop ca donatorii şi n-a pus atunci când a contribuit nici
o condiţiune din care ar putea să-şi deducă dreptul de a desfiinţa institutul. Astfel contribuirea din partea statului e
numai o dovadă mai mult că trebuinţa întemeierii unui institut ca cel de la Panteleimon era — cel puţin — de toţi
simţită. Statul are dar dreptul de control, poate chiar să nu mai contribuie pentru întreţinerea acelui institut, însă dreptul
de a desfiinţa institutul nu-l poate avea decât în cazul când fondurile din care s-a înfiinţat şi se întreţine nu ar fi
destinate de pioşii donatori pentru scopul urmărit de acel institut. Iară dacă fondurile ar fi prea mici, încât din ele nu s-
ar putea întreţine institutul, nu rămâne decât să aşteptăm ca ele să crească ori să facem un nou apel la inimele
binefăcătoare, dar institutul rămâne în principiu întemeiat, căci altfel am lăsa să se crează că e nebun acela care jertfeşte
o parte din roadele muncii sale pentru buna creştere a generaţiilor viitoare.
Credem însă că institutul de la Pantelimon e atât de folositor încât merită să fie susţinut chiar şi în cazul când
fondurile destinate anume pentru întreţinerea lui ar fi prea mici.
Nu ştim daca până acum acest institut a răspuns la scopul ce-i este pus. Admiţând însă că el s-a abătut de la
scopul său tot nu putem admite că urmează să fie desfiinţat, ci numai că trebuie reorganizat.
Lipsa de bani nu poate să fie un motiv serios pentru desfiinţarea institutului. Ni se spune mereu că sunt mulţi
bani în ţară şi e peste putinţă că, atunci când se votează mii şi iar mii de lei cheltuieli de reprezentaţie pentru înalţi
demnitari ai statului român, să nu aibă bani pentru întreţinerea unui prea slab dotat institut de binefacere. În acelaşi timp
vedem că Eforia Spitalelor, din ale cărei venituri s-a întreţinut pân' acum institutul de la Pantelimon zideşte case nouă,
plantează grădini, pune grilajuri frumoase, ba dărâmă chiar o biserică spre a putea zidi alta în locul ei; nu înţelegem dar
cum Camera şi cum guvernul, care au aprobat aceste cheltuieli, mai pot fi de părere că nu sunt bani pentru întreţinerea
unui institut în care copiii găsiţi, orfani şi surdo - muţi găsesc un adăpost şi o creştere potrivită cu interesele ţării.
Care pot să fie dar cuvintele pentru care s-a desfiinţat — precum sperăm, deocamdată — institutul de la
Pantelimon Aceasta e întrebarea pe care trebuie să şi-o pună tot omul serios şi credem că ar fi timpul ca opinia publică
să nu mai rămâie în nedumerire asupra acestei întrebări.
[31 mai 1881]
[„ASUPRA EXAMENELOR ..."]
Asupra examenelor de bacalaureat de estimp am primit denunţări atât de grave încât ne-am sfiit de-a le da
publicităţii şi am căutat mai întâi a ne informa de la oameni vrednici de crezare întru cât ele erau exacte.
Mai cu seamă în contra d-lor Crăciunescu şi Cernătescu erau îndreptate acele denunţări . ,,L'Independance
roumaine" de alaltăieri cuprinde asemenea indicii de cea mai mare gravitate asupra acestor doi profesori. Ea publică
cîte o scrisoare a fiecăruia dintre ei, pe cari iată - le :
Rog pe colegul meu, d. X ., de-a binevoi să se arate indulgent cu tânărul Z ... Îi voi fi recunoscător .
Aceasta e a d-lui Cernătescu.
D. Crăciunescu scrie franţuzeşte următoarele:
Rog pe onor. meu coleg, d. X ., de-a se arăta indulgent cu tânărul M . . .; nu e tocmai sigur în cestiunile de istorie; dar
cunoaşte foarte bine no. 13 al programului.
E bine înţeles că d-lor fac parte din comisia de examinare .
În urma acestor revelaţiuni şi a unor informaţiuni din chiar cercurile profesorale , publicăm următoarele şiruri,
primite la 16 ale lunei curente şi pe cari la început ezitaserăm de-a le da la lumină fără o confirmare ulterioară. Aceste
şiruri au forma unor întrebări la cari elevii examinaţi vor răspunde afirmativ.
Este adevărat că d. Crăciunescu este meditatorul a cinci elevi, candidaţi de bacalaureat pentru sesiunea de estimp
Este adevărat că d-sa a făcut (adică nu, le-a dat în original) încă de acasă elevilor d-sale tema latină
Este adevărat că elevilor d-sale li s-a introdus prin gaura uşei tema greacă
Este adevărat că d-sa face cestiuni de literatură latină unele aparţinând facultăţii de litere. iar altele absurde Ca curiozitate