Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

Lahovari.
D.N. Ionescu a luat al treilea cuvântul , după cum era înscris. D. Ionescu, continuând în şedinţa de seară,
dezvoltă mai întâi argumentările d-sale că în cestiunea dunăreană este un interes european şi că astfel orice creaţiune se
va face la Dunăre trebuie să aibă un caracter internaţional desăvârşit . Oratorul apoi constată că interesele noastre
constituţionale sunt de acord cu interesele comerciale şi cu cele politice. D. Ionescu crede că Adunarea trebuie să ceară,
prin o adresă la M. Sa, ca M. Sa să dea o direcţiune guvernului său pentru a susţine în Comisiunea Europeană drepturile
României de a stabili regimul liberei navigaţiuni pe Dunăre prin o convenţiune internaţională. Căci în aceasta s-ar
vedea mai mult garantată România decât în orice altă stipulaţiune ce ar emana de la Comisiunea Europeană, care n-are
în atribuţiunea ei de a face creaţiuni de jurisdicţiune . De aceea d. Ionescu crede că ceea ce Adunarea are de făcut este
să se adreseze la M. Sa în sensul de a asigura României interesele sale la Dunăre şi a face ca opiniunile manifestate în
Adunare în privinţa drepturilor ţării în cestiunea Dunării să fie traduse în fapte de către consilierii M. Sale.
D. Stolojan ia cuvântul după d. Ionescu pentru a parafraza , adică a face şi mai anodine , banalităţile rostite de d.
Chiţu la începutul dezbaterilor. Camera se goleşte cu încetul; d. Stolojan este redus a perora către câţiva colegi, foarte
puţini, cari, daca nu ieşiseră din sală, e că găseau fotoliurile d-lor destul de comode pentru a se transporta
cu aripile lui Morfeu pe nişte ţărmi mai fericiţi decât ai Dunării. Astfel, d. Stolojan, fără să pună măcar un punct la o
frază isprăvită , coboară de la tribună.
D. prezident al Consiliului luând cuvântul , onorabilii se întorc în sală să-şi reia locurile. D. Dimitrie Brătianu
repetă cele spuse în Senat.
D-sa pierzându-se în figuri retorice, cere încrederea unanimă a Adunării, pentru ca guvernul să aibă acea forţă
morală care singură etc. etc. etc. D. Dim. Brătianu, profitând de experienţa făcută alaltăieri în Senat, unde, în loc de un
vot de încredere cerut de d-sa categorie, n-a obţinut decât trecerea curat şi simplu la ordinea zilii, declară de astă dată că
orice moţiune, fie oricum, o respinge, considerând-o ca un vot de neîncredere; d-sa dar cere trecerea curat şi simplu la
ordinea zilii. D. C. A. Rosetti trage sforile d-sale, ele însă fiind, cum se ştie, cam prea tocite, votul cerut este obţinut
numai cu două voturi peste majoritatea reglementară , adică minimă.
[28 mai 1881]
[,,IERI ÎN CAMERĂ..."]
Ieri în Cameră d. Chiţu a readus în discuţie cestiunea dunăreană suscitată de interpelările de alaltăieri şi asupra
căreia s-a trecut la ordinea zilii după cererea guvernului. D. Chiţu a cerut ca Adunarea să treacă în secţiuni spre a se
ocupa cu moţiunile motivate depuse cu ocazia dezbaterii asupra interpelărilor. D. prezident al Consiliului şi ministru de
externe, Dum . Brătianu, nefiind de faţă, d. Sturdza , ministrul de finanţe, susţine că nu se poate anula votul din ajun
asupra trecerii la ordinea zilii. Părerea d-lui Chiţu prevalează ; secţiunile iau în dezbatere moţiunea, dar o resping.
Camera respinge asemenea moţiunea şi păstrează ordinea de zi. Vom reveni asupra acestui incident.
[29 mai 1881]
[„DISCUŢIUNEA CESTIUNII DUNĂRENE..."]
Discuţiunea cestiunii dunărene în Adunări, pe temeiul protocoalelor Comisiei Europene şi a actelor diplomatice,
au descoperit în fine până la ce punct fostul ministru de externe, onor. d. Boerescu, a ştiut să compromită terenul de
drept pe care ţara era aşezată în virtutea Tractatului de la Berlin. Claritatea revărsată asupra actelor marelui om de stat e
binefăcătoare şi, dacă nu ne-am teme ca totul să nu fie decât o comedie şi ca noul cabinet, ieşit din sânul aceleiaşi
majorităţi parlamentare, să nu fi făcând decât opoziţie aparentă actelor şi promisiunilor cabinetului demisionat, am
putea spera că nu prea târziu s-a făcut lumină, că guvernele regelui vor putea încă reveni cu succes asupra celor
compromise de guvernul principelui.