Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

După interpelarea d-lui Grădişteanu, d. V. Boerescu a făcut expunerea pe larg a cestiunii dunărene. La 26
fevruarie şi 1 martie d-sa, ca ministru de externe, a adresat reprezentanţilor români din străinătate o circulară
confidenţială prin care le cerea să presimţă cugetările guvernului pe lângă care erau acreditaţi şi totodată [î]i informa în
ce mod şi în ce condiţii guvernul român ar primi înfiinţarea Comisiei Mixte speciale, care ar fi o delegaţie a Comisiei
din Galaţi, şi cu preşedinţa Austriei.
D. Dum . Brătianu, prezidentul Consiliului, constată că predecesorul d-sale la externe a declarat cumcă nu s-a
luat nici un ingajament în privinţa Comisiei Mixte cu prezidenţa Austriei.
În adevăr, zice actualul ministru de externe, nu s-a găsit în minister nici urmă de asemenea ingajament . Însă circulările
către agenţii noştri din străinătate şi convorbirile cari au putut avea loc au lăsat celorlalte puteri impresiunea că, daca Austria ar
admite condiţiunile noastre coprinse în circulările de cari e vorba, am primi şi noi Comisiunea Mixtă sau specială ca o delegaţiune
a Comisiunii Europene, sub preşedinţa simplă, onorifică, a Austriei, primită deja de toate celelalte puteri. Cestiunea dar r[mâne
întreagă; nu este nici un ingajament propriu zis luat.
Cu toate acestea d. Dum . Brătianu nu crede că cestiunea nu s-ar compromite prin aceasta şi că chiar nu ar fi
politic din parte-ne să declarăm acum că nu primim Comisiunea Mixtă nici sub rezervele şi condiţiunile cari ar pune-o
în imposibilitate de a jicni vreodată interesele noastre.
D. prezident al Consiliului nu poate spune mai mult, căci, pe lângă necuviinţa de a trata o cestiune pendentă întro
şedinţă publică, ar trebui să întreţină maturul Corp „despre lucruri pe cari nici onor. Senat, nici d-sa inteligentul
ministru de externe nu le cunosc."
După aceea d-sa face apel nu numai la majoritate, ci la tot Corpul, să fie unit cu guvernul, să aibă încredere întrînsul
căci numai astfel guvernul va avea tăria şcl. şcl.
După d. ministru de externe, d. T. Roset[t]i a rostit următoarele cuvinte, pe cari le dăm în întregul lor.
D-lor senatori, onor. nostru ministru preşedinte, în scurta cuvântare ce a ţinut — după lunga expunere făcută de
d. fost ministru de externe Boerescu — printr-un apel făcut la băncile opoziţiunii din acest Senat — ne-a cerut ca cu
toţii, adică şi acei din majoritate şi cei din minoritate, să exprimăm încrederea în guvernul actual. În ceea ce priveşte
cestiunea care este acum direct în joc, după expunerea făcută cu atâta claritate magistrală de onor. d. Boerescu, putem
declara că nu avem nimic de zis şi suntem cu toţii pentru a se salvgarda interesele noastre, fără, a jicni, după, cum a
spus d-sa, acţiunea legitimă ce au unele din puteri în cestiune. Aceasta a fost, d-lor, impresiunea ce am simţit în privinţa
părţii întâia a discursului onor. d. Boerescu. Nu am fost însă complect mulţumiţi şi în privinţa părţii a doua a discursului
d-sale, unde ne-a vorbit de măsurile ce a fost luat, ca fost ministru al afacerilor străine, în apărarea drepturilor ce ne-a
arătat că avem în cestiune.
Este cert, d-lor, că discuţiuni de felul acesta nu se pot face, mai ales în o cauză ca aceasta, unde nimic nu este
scris şi se pune temei pe cele expuse. Iarăşi nu mă autoriză pe mine nimic pentru a pune la cea mai mică îndoială cele
ce s-au expus aici de onor. d. Boerescu şi cari au fost dezvoltate cu atâta luciditate . Noi am văzut însă un lapsus , o
lipsă de consecinţă în fapt. Şi, în adevăr, d-lor, după ce d-sa cu atâta claritate a pus în vedere faptele, după ce ne-a spus
că a susţinut cu toate mijloacele posibile această teză, discutând pe acel tărâm , vedem şi ne mirăm cum la primirea
ultimei note de care ne-a vorbit, aceea de la 9 fevruarie anul curent, chiar din partea unei puteri, şi a celei mai
interesante pentru noi, o notă cu unele din vederi contrare vederilor exprimate de cabinetul nostru, d-sa n-a răspuns
absolut nimic ! A tăcut şi nu ştim dacă, această tăcere din partea ministrului de externe al ţării noastre nu a dat loc la
ceea ce ne spune actualul preşedinte al cabinetului nostru, adică la interpretaţiunea care a făcut-o celelalte puteri de un
fel de consimţimânt dat de noi ca stat, ca guvern, la punctul de vedere susţinut prin acel act.
În adevăr, băgaţi de seamă, d-lor senatori, că d. preşedinte al Consiliului ne-a spus că, după impresiunea d-
sale, puterile şi chiar d-sa consideră ţara nu prin înscris, dar moralmente legată de această cestiune; şi atunci ne
întrebăm, cu drept cuvânt : de unde poate s-a născut, fie în spiritul primului ministru , fie în spiritul puterilor, această
convicţiune Combinând fiecare act şi cuvânt chiar al Comisiunii Dunărene, nu-şi poate da cineva seama despre
impresiunea care a semnalat-o d. prim ministru decât din acea reticenţă asupra notei despre care v-am vorbit.
Oricum ar fi, d-lor, odată aceasta constatat, rămâne să revenim la cele spuse de capul cabinetului actual. D-sa nea
făcut o declaraţiune a căreia lealitate nu avem nici un cuvânt d' a o bănui, declaraţiunea că este decis a apăra in
extremis drepturile ţării încredinţate d-sale. Punându-ne pe acest tărâm nu avem nici un motiv a pune în îndoială
sinceritatea acestei declaraţiuni şi nu ne rămâne decât să avem încredinţarea că d-sa, prin actele pe cari le va face, prin
modul cum va conduce de astăzi înainte cestiunea, va şti să răspundă declaraţiunii formale făcute înaintea Senatului şi a
ţării.