Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

O spun fără preget; câteodată , când merg lucrurile bine, cu culori mai şterse; dar când partidul merge rău atunci
reiau fabula lor cu o neruşinare care te îngheaţă : nu sunt . calomnii pe cari să nu le răspândească , nu este cuvânt trivial
pe care să nu-l întrebuinţeze.
Astfel în numărul de joi 21 mai ziarul ,,românul", care pretinde cu toate astea a fi un jurnal serios, pierde orice
demnitate şi orice măsură.
Chiar la începutul revistei sale el strigă:
Văzând întreaga opoziţiune pe deplin unită întru a distruge , cată să zicem şi noi:
Când românia se ridică, reacţiunea turbează!
Văzurăm cu toţii că sincerii liberali fură pe deplin uniţi cu sincerii reacţionari întru a calomnia, a lovi cu ochii închişi în orice
parte, în orice fapt, pentru a opri cu orice preţ, fie chiar şi prin provocarea străinilor, ridicarea şi consolidarea statului român.
Şi termină această parte prin aceste cuvinte semnificative:
Avem dreptul, dar şi datoria să repeţim că starea în care a ajuns opoziţiunea, pe deplin unită pentru a distruge , nu mai
trebuie să fie tolerată de cătră naţiune.
Aşadar opoziţiunea este pe deplin unită nu pentru a susţine drepturile ţării la Dunăre, nu pentru a răsturna acest
guvern pe care-l crede rău pentru ţară, opoziţiunea este unită pentru a distruge unitatea şi existenţa statului român, cu
ajutorul inimicilor ţării.
Şi naţiunea nu trebuie să mai tolereze această stare de lucruri !
Şi notaţi că de astă dată fabula nu se adresează numai la conservatori, ci la întreaga opoziţiune.
Pe lângă această acuzaţie înfiorătoare sunt floricele ceea ce mai adaogă în urmă numai la adresa partidului
conservator, când , răstălmăcind un articol în care se esprimă preocupări patriotice pentru descreşterea populaţiunii
româneşti, scoate dintr-însul că noi am fi zicând :
„Jos dar Constituţia de la 1866, jos Unirea chiar, trăiască Regulamentul dinainte de 1859, trăiască dezunirea
Principatelor!"
Această ineptă acuzaţie adresată partidului conservator, încă o dată, nu e nimic pe lângă acuzaţia infamă
adresată opoziţiunii unite: că ea, cu ajutorul străinilor, voieşte să distrugă unitatea şi existenţa statului român !
Ce însemnează această acuzaţiune Ce sunt aceşti oameni Sub ce formă de guvern trăim De unde şi pentru
ce atâta neruşinare
Căci aceste idei ne sunt cunoscute de mult; oricine a pus mâna pe un tractat de istorie ştie când şi de către cine s-
au zis.
Acestea sunt ideile, acestea sunt chiar expresiunile cu cari cei mai neruşinaţi , cei mai nebuni cunducători ai
Revoluţiunii celei mari a Franţei, aţâţând mulţimea, o precipitau ca să omoare pe adversarii lor.
Aşa vorbea Marat ca să împingă la asasinarea lui Ludovic al XVI [-lea]; aşa a vorbit Danton ca să asasineze pe
prizonierii politici, aşa vorbea Robespierre ca să provoace omorul Girondinilor , a lui Danton şi al partizanilor lui.
Cu aceste idei s-a săvârşit toate măcelurile cari au acoperit de ruşine Revoluţiunea cea mare a Franţei şi cari au
condus la moarte tot ce a avut Franţa mai inteligent şi mai patriot !
Dar toate acestea se petreceau în timp de anarhie, într-un timp în care discuţiunile dintre partide se terminau prin
omoruri , în care pasiunile erau surescitate şi, daca nu-l omorai tu pe adversarul politic, te omora el pe tine, timp în care
domnea despotismul mulţimei.
Dar noi trăim, mulţumită lui D-zeu, în bună pace şi dezbaterile de la noi se termină, nu pe guilotină, ci în salele
de alegeri.
Ce caută acest limbaj desfrânat în mijlocul unei societăţi liniştite La ce extreme voiesc oamenii aceştia să
conducă pe credulii lor partizani Care este educaţia ce voiesc a face acestui popor Ce idee vrea să dea lumii de
această ţară
Şi notaţi că oamenii cari vorbesc astfel sunt la guvern şi conduc ei destinele ţărei !
Sau trebuie să credem că aceşti oameni, lipsiţi de idei şi de cunoştinţe şi neştiind din politică decât practicele
demagogiei franceze şi vorbele ei, sunt siliţi să le întrebuinţeze pe acelea, neavând altceva în creierii lor seci şi în
inimile lor corupte
Lăsăm opinia publică să răspunză la aceste întrebări şi să veştejească cum merită această răutate neruşinată.