Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

consultat, nici a aprobat ceva. Asupra ziselor în treacăt a unora sau a altora, asupra destăinuirilor făcute pe jumătate şi
cu rezervaţiuni mentale nu ne simţim datori de-a ne rosti şi nici nu e bine ca un partid în opoziţie care nu e [în]
posesiunea tuturor elementelor pentru cunoaşterea unei cestiuni de politică esterioară să se rostească a priori oarecum
pentru cutare sau cutare soluţiune. Daca în cestiuni de organizare internă a se rosti e o datorie, de vreme ce toate
elementele de cunoştinţă şi de critică sunt vădite şi clare, la cestiuni esterioare ţesătura de cauze şi de efecte e, prin
natura lucrului, sustrasă publicităţii. Numai încheieri definitive nu se pot face fără aprobarea Parlamentului şi e de
datoria noastră de-a aştepta ca acele încheieri să se prezinte Adunărilor spre a ne rosti pentru sau contra lor.
[18 — 19 mai 1881]
[„CÂND AM DAT SEAMA ..."]
Când am dat seama de conferenţa electorală a românilor din Ardeal şi din Ţara Ungurească am relevat că
atitudinea lor politică în alegerile viitoare şi concluziile acelei conferenţe au fost determinate printr-un discurs al d-lui
Vincenţiu Babeş , membru al Academiei noastre.
Reproducem mai la vale acel discurs, deşi într-un pasaj d-sa se face apărătorul prea călduros al politicei d-lor
Rosetti — Brătianu. Suntem departe de-a ne supăra pentru simpatiile ce le arată d. Babeş compatrioţilor noştri, deşi nu
le împărtăşim. Aceste simpatii s-ar fi putut esprima însă fără a se atinge adversarii politici ai d-lui Brătianu, mai ales
când cei mai mulţi dintre conaţionalii noştri din Ardeal nu sunt în poziţia de-a distinge bine cauzele antagonismului
dintre partidele din România. Pentru ei, ca pentru străinătatea întreagă, acela e mai mare patriot care face a se vorbi mai
mult de el, deşi poate tocmai contrariul e adevărat.
[18 — 19 mai 1881]
[„AŞA ESTE."]
1) Aşa este. Imediat în urma concesiei Strousberg nu se afla un colegiu în ţară care să aleagă pe d-nii Rosetti —
Brătianu, cu toate că sunt cei mai iluştri patrioţi.
2) D. Babeş se 'nşeală cu sau fără voie. Nu partidul roşiu , poreclit naţional, ci coaliţiunea de la Mazar Paşa:
conservatori, liberali independenţi şi roşii au venit atunci la putere. Nu libertatea alegerilor a fost cauza izbutirii
coaliţiunii, ci scrupulele ministeriului
Catargiu de-a intra în vederile politicei orientale preconizate pe atunci de Rusia şi Germania. ,,Românul" de pe atunci e
probă că pe de o parte conservatorii erau calomniaţi ca aderenţi ai Rusiei, pentru a le înstrăina opinia publică, pe de alta
călătorul de la Livadia era înţeles de-a face el singur ceea ce ştia bine că pe nedrept le imputa conservatorilor că voiesc
să facă.
Rezultatele sunt cunoscute, deşi sunt apreţiate din puncte de vedere foarte diferite. Unii înscriu la pierdere
Basarabia, alţii la câştig Dobrogea; unii glorifică ridicarea numelui român; alţii regretă , nu fără cuvânt , că un
instrument de drept public ca Tractatul de la Berlin deschide înăuntrul naţiei glorificate calea unei imense şi adesea
imunde colonizări străine. Sunt deja un milion de străini în România şi se înmulţesc pe zi ce merge. Daca în urmărirea
scopurilor politice ale românilor ardeleni repetarea unor aserţiuni neîntemeiate contra conservatorilor din România e de
un folos practic, trece-o şi aceasta lesne cu vederea. Dar nu credem.
[18 — 19 mai 1881]