Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

ect şi justiţia, precum împart deputăţii , burse la Paris şi funcţii administrative, totul în vederea alegerilor în Cameră, în
vederea stăpânirii asupra bugetului general al ţării şi a bugetelor judeţene şi comunale.
Nu e îndeajuns că, cu garanţiile actualei legi electorale, ţara abia poate scoate o mână de deputaţi independenţi;
trebuie ca masele cari nu ştiu citi şi scrie, cari n-au nici mijlocul cel mai elementar de-a cunoaşte viaţa publică, să aibă
voturi egale cu acei ce s-au ridicat prin muncă şi cunoştinţi ; trebuie ca toate colegiile să se confunde în inerţia
colegiului IV şi să asculte curat de ordinul subprefecţilor şi al comisarilor de poliţie respectivi.
Iată mijloacele pe cari d. C.A. Rosetti le propune ca corolar al moralizării ţării preconizată de ministrul -
prezident . Mai rămâne numai ca d-sa, precum a făcut în noaptea de la 11 fevruarie din Cernătescu profesor de
universitate, să facă din Chiriţopol membru al Academiei, din Simeon Mihălescu prezident la Casaţie şi din Simulescu
mitropolit, tot prin sufraj universal, precum propune ca subprefecţii să fie revizori şcolari. Din lemnul aceloraşi patru
clase primare să se cioplească toţi demnitarii statului român şi atunci vor... exista oameni oneşti în România.
Cestiunea e daca, faţă cu pericolul unei demagogii cu totul americane ca cea care ameninţă dezvoltarea normală
a ţării, alegătorii şi Coroana pot sta în nepăsare; cestiune mai e daca, cu eticheta numai a monarhiei, vom îngădui ca
secta politică ce ne guvernă să ne ducă la o organizare sau dezorganizare republicană şi să ne lipsească de toate
garanţiile de stabilitate şi de propăşire gradată pe cari le dă monarhia constituţională. Cu toată plasa cea fină de funcţii
şi păsuieli aruncată asupra întregei ţări şi a alegătorilor ca tot atâtea mijloace de precupeţire de voturi, noi tot credem
că, opunându-se sistemului actual toţi aceia cari nu-l voiesc, ar izbuti să-l înlocuiască printr-un Parlament onest şi un
guvern onest. Dar pentru aceasta cată să se lase divergenţele prea amănunţite de opinii şi opoziţia ar trebui să
stabilească în comun atât ceea ce trebuie să apere din cele existente în contra încercărilor de inovaţiune republicană cât
şi punctele unei reorganizări în adevăr naţionale, care să aibă în vedere mai cu seamă interesele populaţiunilor
autohtone ale ţării.
[17 mai 1881]
[„CÂND REPRODUSESEM ..."]
Când reprodusesem din ,,Journal d'Orient" şirurile privitoare la d. D. Brătianu, ziceam că poate să fi cuprinzând
o lămurire mai mult asupra adevăratelor cauze de retragere a cabinetului Ioan Brătianu. Acest poate se schimbă în
probabilitate, ba în certitudine chiar, în urma întâmplărilor dintre culise a celor din urmă zile.
Acele şiruri acuzau pe d. D. Brătianu de-a înclina spre Rusia, în deosebire de d. Ioan Brătianu, care ar fi
înclinând spre Austria. Nu credeam a da acestor aserţiuni o altă valoare decât aceea a unei opinii izolate şi declinam
orice răspundere pentru cele susţinute, când iată că, din senin, ,,L'Independance roumaine" ne caută ceartă, simţindu -
se turburată de reproducţiunea noastră. Această turburare pe de o parte, evenimentele din conventiculele roşii pe de alta,
confirmă cele zise de corespondentul foii ,,Journal d'Orient", confirmă ştirea că „cestiunea Dunării e cauza retragerii
cabinetului Ioan Brătianu", că există un antagonism între cei doi fraţi în privirea acestei cestiuni şi, fiindcă soluţiunea
ei, din punct de vedere general, nu poate fi decât favorabilă sau vederilor Austriei sau vederilor Rusiei, se confirmă
indirect că în această privinţă cel puţin d. D. Brătianu înclină, timporar şi pentru motive de oportunitate poate, spre
Rusia, d. I. Brătianu spre Austria.
Instinctul nostru ne condusese bine, simţisem că în acea corespondenţă, cu toate că termenii erau greoi şi
acuzările prea directe, pulsa un adevăr. Afară de asta ne deprinsesem a nu prea avea încredere în serbări publice, în
manifestaţiuni patriotice, în zgomot de muzici, în fanfare şi în făclii . . . Ştiam de ex. că o serbare analogă, intrarea
triumfală
a trupelor, s-a făcut în Bucureşti exact în ziua în care d. Nicu Catargiu iscălea în numele guvernului român cedarea
Basarabiei. Serbările de încoronare, zgomotoase şi splendide , ascundeau poate cu focul lor bengal sâmburul unui
eveniment tăinuit cu discreţiune , însă mult mai însemnat, concesiile ce d-nii Brătianu — Boerescu făcuseră vederilor
Austriei în cestiunea Dunării. Independenţa costase Basarabia, modificarea art. 7, răscumpărarea căilor ferate;
regalitatea costase poate Dunărea. Orice succes poreclit politic se plăteşte peşin, titlurile de nobleţă ale ţării se cumpără
ca boieriile sub Vogoridi.
Nu ştim în adevăr şi nici nu voim să ştim în ce consistă acele concesii pe cari cabinetul Brătianu — Boerescu lear
fi făcut. Asemenea legăminte nu se pot încheia decât cu consultarea şi aprobarea Parlamentului şi acesta nici a fost