Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

Râurile Moldovei par a-şi fi dat mâna pentru a-l opri pe d. Vasile Alexandri, cel mai popular şi mai mare poet al
românilor, de-a veni la Bucureşti pentru ziua de 10 mai. Inima sa fiind însă pururea în mijlocul poporului, ilustrul poet
ne face onoarea a ne trimite poezia ce-o publicăm mai la vale.
Din cauza întreruperii comunicaţiei, manuscrisul ne-au sosit abia ieri, deci prea târziu pentru a fi publicat în
numărul de 10 mai chiar.
[11 mai 1881]
[„«L'INDEPENDANCE ROUMAINE» NE CAUTĂ ..."]
„L'Independance roumaine" ne caută de câtva timp ceartă. Reprodusesem dintr-un ziar din Viena o
corespondenţă bucureşteană, observând că declinăm orice responsabilitate pentru cuprinsul celor scrise. Relevam că
poate acele şiruri să fi cuprinzând un element de esplicare pentru retragerea d-lui Ion Brătianu. Poate da, poate nu.
Poate că atitudinea d-lor Brătianu — Boerescu în cestiunea Dunării ar fi fost şi ea una din cauzele cari au determinat
retragerea cabinetului trecut.
Apropos de această reproducţie inofensivă, foaia franceză ne zice ,,că atunci când un ziar străin îşi permite a
insulta pe reprezentantul politicei ţării, pe cel pe care încrederea suveranului l-a chemat a dirige afacerile statului, cea
dendâi datorie a unui jurnalist român este de-a protesta".
Ce reprezentant al politicei ţării Ce încredere a suveranului Ce 'nsemnează toate vorbele acestea mari faţă cu
d. Dimitrie Brătianu
Să fie bine înţeles că nu avem nimic contra politicei d-lui Dimitrie Brătianu, de vreme ce nici n-o
cunoaştem. ,,Tigresa care-şi apăra puiul", ,,binevoitorul concurs" ce d-sa promite vecinilor, sunt pur şi simplu lucruri
ridicole, iar nu politică. Nu avem nimic în contra primului ministru , pentru că din capul locului cabinetul întreg ni se
pare prea neînsemnat prin compunerea lui pentru a avea vro influenţă determinantă asupra politicei ţării.
Cât despre încrederea formală a suveranului, cui i-a refuzat-o vrodată Maiestatea Sa De vreme ce o majoritate
parlamentară susţine cabinetul, de vreme [ce] d. C.A. Rosetti şi-a ales miniştrii după plac, Maiestatea Sa ar putea în
adevăr să uzeze de prerogativa de a nu se-ncrede nici în regim, nici în Parlament, dar cu drept cuvânt , dez [i]luzionat
de uşurinţa cu care la noi se pretextează principii politice în vederea unor interese foarte individuale, [î ]şi va fi zis: „Va
merge cum a mai mers; nu un om ridică lumea cu umărul". Maiestatea Sa ştie cum ştim şi noi că a voi în adevăr binele
unui popor şi a-l urmări în ruptul
capului e adesea periculos şi pentru suveran şi pentru un partid... Într-o epocă de adâncă corupţiune a moravurilor şi
private şi publice precum este cea actuală, în timpul în care, clasele culte ale unei societăţi sunt intelectual şi moral
sterpe, dovadă seceta în toate ramurile activităţii spirituale, într-un timp în care banul câştigat fără muncă formează
unica vânătoare a unei tinerimi precoce şi a unor bătrâni desfrânaţi , în care plăcerile uşoare sunt singura ţintă, şi nu se
află nici un fel de sobrietate a cugetării, nici un ţel serios, e natural ca şeful statului, oricât viaţa sa proprie ar putea servi
drept model celorlalţi, să ţie seamă că partidul de la putere nu are alte elemente de guvernământ decât pe cele pe cari i
le oferă şi că între aceşti oameni mai nu există altă alegere decât cea dintre intelectual mărginiţi şi moral corupţi, ba
încă adesea aflăm flori patriotice cari întrunesc amândouă calităţile deodată.
Sau crede în adevăr ziarul francez că d. D. Brătianu, devenit tigresă şi apărând perii din capul unei Românii pe
care d-sa în calitate de doică a încălzit-o la sân , e un om sobru, un politic cu privirea clară şi rece, cu caracter
bărbătesc E o reputaţie uzurpată, ca cea mai mare parte dintre reputaţiile din ţara noastră. Cât despre citatele făcute din
Datoria de conştiinţă, ele cuprind lucruri zise şi rezise de atâtea ori înainte şi după naşterea lui Hristos încât nu vedem
în ele nici descoperirile lui Galilei, nici punctul fix al lui Archimede, cu deosebire numai că mulţi au zis aceste lucruri
mult mai bine decât d. Dim. Brătianu.
Dar, în genere, cât de grea devine discuţia în ţara noastră! De zicem că d. C.A. Rosetti e republican socialist ni
se va spune că-l calomniem . Cu toate acestea avem pe masă dinainte-ne revista sa ,,Republica rumână " şi colecţia
,,Românului", cu penegirice la adresa tuturor revoluţionarilor şi republicanilor din lume, sfârşind cu comunistul
Blanqui. Ei bine, ce dovedesc astea pentru public Nimic. Proclamarea regalităţii rămâne încoronarea vieţii d-lui C.A.
Rosetti, deşi în acelaşi moment fiu său Vintilă protesta contra regalităţii şi bea în sănătatea viitoarei Republice române.
Ce nenaturală devine chiar discuţia de faţă când ţinem seamă de o împrejurare. Discutăm în acest moment cu o