Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

Al doilea, vocaţiunea profesoratului e încă poate mai rară
decît aptitudinile ce el exige; fără să mai punem timpul şi
munca, care echivalează cu un capital considerabil.
Apoi sarcina e delicată fiindcă ne ocupăm de suflete şi
prin urmare responsabilitatea foarte grea; şi, în fine, cu
capacitatea recunoscută trebuie să se unească multe
cunoştinţe serioase, precise, variate, asemenea şi calităţile
morale cari nu sînt comune în nici o profesiune şi cari în
profesorat sînt de rigoare. Adevărat profesor e acela care
stabileşte incontestabil autoritatea sa prin austeritatea
caracterului său, prin asiduitatea de a îndeplini punctual
datoriele, prin profunditatea cunoştinţelor sale.
d'argent que de savoir. En second lieu la vocation du
professorat est peut-être encore plus rare que les aptitudes
qu'il exige; sans compter une mise de temps et de travail
qui équivaut à une mise considerable de fonds.
En outre, la tâche est des plus délicates parce qu'il y a
charge d'âmes et partant résponsabilité trés-lourde; et
puis, à
la capacité reconnue il importe de joindre
beaucoup de connaissance sérieuses, précises, variées
avec des qualités morales qui ne sont communes dans
aucune profession et qui dans celle-ci sont de rigueur. Le
vrai maître est celui qui établit incontestablement son
autorité par la droiture (austeritatea!) de son caractére, par
son assiduite à remplir ponctuellement ses devoirs, par la
profondeur de ses connaissances.
Plagiatură mai degradată nici că se poate închipui! Esigenţele punerii în pagină a ziarului ne sileşte să ne oprim
aci cu confruntarea. Daca însă autorul discursului plagiat nu se va arăta satisfăcut, dacă ar avea tupeul să îngîne veri o
scuză, apoi [î]i promitem o nouă ediţiune de citate, esceptînd bineînţeles platitudinele şi insulta la adresa elevilor din
facultate, a căror paternitate nu i-o tăgăduim. Retragerea d-lui Crăciunescu cel puţin din sarcina de conferenţiar la
Şcoala Normală, o retragere forţată de bună seamă, e absolut necesară pentru interesele şi viitorul acestei instituţiuni,
căci ce autoritate ar mai putea inspira studenţilor un asemenea plagiator... care ne confirmă o dată mai mult vorba
învingătorului' de la Iena: ,,Omul nu e decît o ţifră ce n-are valoare decît prin poziţiunea ce ocupă"!
[4 ianuarie 1881]
CESTIUNEA DUNĂRII
,,Corespondenţa politică" se ocupă, pe larg de atitudinea României în cestiunea Dunării şi de opoziţiunea ei în
contra Austriei.
Această politică a României, zice numita foaie, [î]şi are baza în cestiunile interioare. De cîteva luni
opoziţiunea caută să răstoarne guvernul cu orice preţ. Nici o altă cestiune nu era mai bine venită ca a Dunării.
,,Dunărea română este a românilor"; ,,România doreşte influinţa Europei, niciodată însă pe cea a unei singure puteri
mari" — nişte asemeni fraze au totdauna un farmec pentru inimele ,,patriotice" şi în acest sens presa a ameţit
opiniunea publică, încît guvernul român a crezut de cuviinţă a face mai mult decît presa declarînd printr-un organ
oficios că va persista în opoziţia sa contra opiniunii tuturor celorlalte puteri, împiedecînd printr-o rezistenţă pasivă d-
a se realiza vreo combinaţiune neplăcută lui. Prin aceasta — observă foaia vieneză — România a ajuns în punctul dea
sta în opoziţie faţă cu întreaga Europă. Într-adevăr, cei din Bucureşti nici n-au învăţat, nici n-au uitat nimic. Ei se
poartă ca şi cum ar fi şi astăzi sub garanţia marilor puteri şi uită că, o Românie independentă cată să suporte toate
consecinţele politicei sale.
[4 ianuaria 1881]
[„APROPIINDU-SE ALEGERILE..."]
Apropiindu-se alegerile pentru deosebitele colegii vacante ale Camerei şi Senatului, ne credem datori a reaminti
alegătorilor conservatori îndeosebi, celor din opoziţie în genere, ca să uzeze de dreptul lor constituţional şi să ia parte la
alegeri. Oare mai trebuie
să amintim cîte interese în adevăr naţionale sunt la mijloc cari să motiveze participarea tuturor la lupta electorală Nu.
vedem partidul guvernamental desfăcut în grupuri de ambiţioşi , cari, încetând de mult de-a mai viza la realizarea
principiilor şi nefiind capabile de a organiza ceva solid şi stabil, se întrec pur şi simplu în vînătoarea foloaselor
materiale pe cari le dă puterea Nu vedem că partidul roşu, departe de-a fi numai un partid recrutat din deosebite clase
ale societăţii române, formează el însuşi o clasă deosebită, a căreia meserie e politica şi care trăieşte din politică şi din
specula frazelor mari precum alţi oameni trăiesc din agricultură sau din exercitarea unei profesiuni