Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

făcut. . . Dar ca să facem această îndreptare trebuie ca fiecare să fie la locul său: hoţul în puşcărie, acei cari speculă binele public în
interesul lor în carantină , iar omul onest la lucru. Mai mulţi cu cari am avut ocaziunea să vorbesc la venirea mea la minister mi-au
zis că nu vom avea cu cine face aceste îndreptări, căci în ţara aceasta nu sunt oameni oneşti.
Eu, d-lor, nu împing scepticismul meu pân - acolo şi cred că mulţi sunt oameni oneşti în ţară. Dar chiar dacă aş admite că, în
adevăr, n-avem oameni oneşti, [î ]i vom face. Românul are facultatea de-a se schimba cu o mare înlesnire şi în bine şi în rău.
Sunt dar încredinţat că cu o justiţie imparţială şi cu o voinţă energică mulţi din aceia cari până acum treceau că sunt rău
nărăviţi se vor îndrepta; şi cu chipul acesta vor deveni utili ţării, şi ei înşişi se vor simţi fericiţi de-a avea conştiinţa împăcată, liniştită.
D. prim ministru , voind să arate că se pricepe niţel la scris, simţea mâncărimea de-a aşterne un program şi de-a
promite în el câte-n lună şi-n stele; dar programele s-au cam deocheat.
Iată stil de prezident de Consiliu şi de discurs program , care desigur va avea onoarea a fi reprodus de presa
europeană!
Dar caracteristic e pasajul în care d-sa declară că oamenii cari l-au onorat c-o măgulitoare amiciţie şi i-au
bucurat inima i-au zis totodată că nu poate conta pe ei pentru a îndrepta lucrurile, căci în ţara aceasta nu sunt oameni
oneşti. D-sa nu-i atât de sceptic. Daca nu există oameni, d-sa îi va face cu frica de procuror . De frica procurorului,
beţele d-lui Fleva date şcoalelor se vor preface în lemne groase de cer şi d. Fleva însuşi se va simţi fericit de-a avea
conştiinţa împăcată, liniştită. De dragul împăcării şi a liniştei conştiinţei (plus frica de procuror ) cucernicul Simeon va
administra ţara corect şi părinteşte .
După adâncimea cu care tratează cestiunile interne cată să ne aşteptăm la o tot atât [de] luminoasă espunere a
atitudinii cabinetului în afară.
De altmintrelea, atât în afară cât şi în întru, vom căuta a fi pe cât se va putea mai concilianţi şi a da vecinilor binevoitorul
nostru concurs în tot ce n-ar atinge propriele noastre interese. Dar dacă cineva s-ar încerca a întrebuinţa silnicia , a atinge un singur
păr al României, oh! atunci, puteţi fi siguri, voi apăra-o cu pasiune, cu furia tigresei cari 'şi apără puii, căci şi eu, în curs de o
jumătate secol, am purtat pe sânul meu, am încălzit cu a mea suflare pe mândra şi draga noastră Românie.
D. Dim. Brătianu promite vecinilor (împărăţiei Habsburgilor şi celei a Romanovilor) binevoitorul său concurs.
Fără îndoială marile puteri vor fi încântate că d. Brătianu catadicseşte a avea atâta bunăvoinţă cu ele.
Altceva este daca s-ar atinge un păr al României!
Pân' acum ştiam că România e o noţiune geografico - politică ; c-ar fi păroasă nu ştiam încă. Ba mai mult încă,
ea este puiul d-lui Brătianu, căci el i-a fost doică cinzeci de ani şi o va apăra, nu ca un tigru, ci ca o tigresă .
Stil de prim ministru şi de discurs program !
Când cineva şi cunoaşte cusurul de-a nu putea vorbi într-un mod demn şi potrivit cu împrejurările şi când are
nenorocirea de-a fi numit ministru prezident se mărgineşte la acel stil sobru şi sans accent pe care-l obicinuiesc oamenii
de stat ce nu au darul vorbirii şi care se numeşte stil oficial. Acest stil e sărac în adevăr şi abstract , dar are avantajul dea
nu fi ridicol. Nu ştim daca d. Brătianu [î ]şi închipuieşte ce efect va face mâncărimea d-sale, perii României şi furia de
tigresă , spuse de la înălţimea la care se află [ş]i reproduse în ziarele europene!
Tot bătrânii înainte, bătrânii din veacul al şaptesprezecelea! Ce lipsite de demnitate internă şi formală, ce
comune sunt aceste espectoraţiuni când gândim că e primul discurs program al primului cabinet al regatului!
Pentru a şti ce însemnează a vorbi demn şi totuşi întrebuinţând figuri, i-am recomanda d-lui Dim. Brătianu
citirea prefeţei ce-o face Miron Costin Cronicei sale. Şi din el vorbeşte durerea de ţară şi iubirea neamului, dar
amândouă sunt adevărate şi de aceea el află forma adevărată, demnă, lipsită de afectaţie ! Cine afectează în espresia
sentimentelor sale dovedeşte că mai nu le are, mai nu e în stare a le avea!
[1 mai 1881]
ASASINII LUI ABDUL-AZIZ
De mai mult timp sultanul a pus să se descopere şi prindă toţi câţi vor fi participat la destituirea şi asasinarea lui
Abdul-Aziz. Este întrebare daca tocmai astăzi e timpul oportun pentru a scormoni Imperiul şi a mai agita spiritele şi
prin această afacere. Însă sultanul se vede că şi-a propus a pedepsi după merit pe acei criminali şi voia padişahului cată
să se facă. Ziarului ,,National-Zeitung" din Berlin i se scriu din Stambul următoarele amănunte interesante: