Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

[„O ŞTIRE DE CEA MAI MARE IMPORTANŢĂ..."]
O ştire de cea mai mare importanţă ne vine din Sofia. Cu toate că principele e constituţional, cu toate că
guvernul demisionar al Bulgariei se bucură de majoritate în Adunare, plângerile continue în contra administraţiei, poate
prea patriotice, l-au făcut pe principe să adreseze poporului bulgar o proclamaţiune prin care ameninţă cu abdicarea în
caz de-a nu găsi din partea ţării un concurs suficient pentru îndreptarea stării de lucruri.
Acum doi ani — zice proclamaţiunea — o alegere unanimă mi-a încredinţat soarta Bulgariei. Nu fără preget am primit
guvernul, pentru a duce Bulgaria pe calea progresului.
Am lucrat cu o deplină dreptate de caracter; am permis toate încercările pentru organizarea şi dezvoltarea regulată a
principatului. Din nenorocire toate încercările au amăgit speranţele mele. Astăzi patria noastră este discreditată în străinătate.
Această stare de. lucruri au zdruncinat credinţa poporului bulgar în justiţie. Pentru a asigura liniştea ţării, libertatea şi nepărtinirea
alegerilor, am însărcinat pe ministrul de război, generalul Ehrenrot , de-a compune un cabinet provizoriu până la hotărârea unei
Mari Adunări Naţionale care se va convoca.
Dacă această, Mare Adunare va ratifica condiţiile indispensabile guvernului, condiţii cari vor fi indicate de către mine şi a
căror lipsă e defectul fundamental al stării actuale, atunci şi numai în acest caz mai pot păstra coroana şi purta responsabilitatea ce
mi-o inspiră temerea de viitor. Am jurat pe Constituţie; voi păzi jurământul meu. Acest jurământ mă, obligă a avea în vedere
prosperitatea ţării. Consider deci ca o datorie sfântă pentru mine de-a declara solemn că starea actuală de lucruri îmi face
imposibilă executarea misiunii mele.
Întemeindu-mă pe Constituţie, am hotărît a convoca o Mare Adunare Naţională, organ suprem al voinţei naţionale, şi de-a-i
remite coroana mea împreună cu destinele Bulgariei.
capăt.
În caz contrariu sunt hotărît a părăsi tronul princiar, cu părere de rău, dar cu conştiinţa de-a-mi fi împlinit misiunea pân-în
Marea Adunare Naţională de care vorbeşte principele în manifestul său şi care ar avea a primi sau a refuza
bazele unei organizări posibile a ţării e precum se vede o Constituantă ; cabinetul format sub prezidenţia generalului
rus, Ehrenroth , e un cabinet de tranziţie, menit a garanta libertatea alegerilor şi mai cu seamă neinfluenţarea lor din
partea patrioţilor de meserie, cari se vor fi înmulţit repede şi în Bulgaria. Trebuie să se fi înmulţit, căci, una, au avut
exemplul luminos al Bosnagiilor şi Caradalelor de dincoace de Dunăre, al doilea, formaţiunea demagogiei merge
repede într-o ţară a cărei continuitate de dezvoltare istorică a fost nimicită prin dominaţiunea străină şi care este ea
însuşi o creaţiune politică proaspătă. Când într-o ţară trecutul n-a distins pe omul de merit de cel de rând , când
conştiinţa publică şi împrejurările sunt turburi şi departe încă de cristalizaţiune , ajung, ca şi la apa cea turburată,
gunoiele deasupra. A striga pe toate uliţele şi pe toate tonurile patrie, libertate, egalitate, fraternitate! nu e un merit nici
la noi, nici în Bulgaria, nici undeva în lume. Dar cine nu are altul îşi creează din asemenea strigăte un titlu de
recomandaţie, precum Caligari îşi creează unul din proclamarea ,,Republicei Române" în depărtatul Paris.
Surpată din toate părţile de valurile demagogiei şi de apetiturile nesăţioase ale secrei patrioţilor de meserie,
Bulgaria, după mărturisirea propriului ei Domn, are trebuinţă te-a recunoaşte că un stat, pentru a exista, are nevoie de
anume condiţii organice, cari du pot fi nici produsul fantaziei, nici jucăria întâmplării , ci cată să răsară dintr-o limpede
necunoaştere a funcţiunilor esenţiale ale lui.
Dar ceea ce izbeşte vederea sunt analogiile cari există între stările de lucruri de la noi şi cele de dincolo de
Dunăre. În orice caz între Costinescu, Carada, Pătărlăgeanu, între ignoranţa şi nesăţioasa demagogie română pe de o
parte şi între cea bulgară, recrutată din elemente cu totul asemănătoare, nu poate exista o deosebire esenţială. Ai noştri
sunt mai practisiţi , iată totul. Demagogia aceasta are majoritatea în Adunare. Cu toate acestea principele s-a convins de
absoluta ei incapacitate de-a da o organizare sănătoasă statului, o convincţie pe care şi-o formase Vodă Cuza despre
demagogia de la noi, şi voieşte să sustragă statul de sub dominaţiunea exclusivă a elementelor acestora.
Şi la noi lumea politică în genere, d. I. Brătianu îndeosebi, s-au convins că, cu organizarea actuală, ţara poate fi
un teren favorabil pentru colonii străine, dar e departe de-a întruni condiţiile unei moşteniri istorice a poporului român.
Cine suferă sub organizarea iscodită, de d-nii C.A. Rosetti şi Carada e mai cu seamă poporul autohton .
Cu toate acestea conştiinţa publică viciată şi lănţuită de miile de mijloace de corupţie pe cari le întrebuinţează
partidul demagogic a pierdut coarda unei puternice reacţii contra acestui sistem. de înjosire a caracterelor şi de egalizare
a ignoranţei şi apetiturilor cu adevăratele aptitudini de oameni politici.
Dar analogia cea mai mare există între ceea ce face principele Bulgariei acum şi-ntre ceea ce un om politic,
săvârşit din viaţă, propunea M. Sale Regelui la venirea sa în ţară.