Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

se opun nici piedeci economice, nici politice, ci macedoromâni din chiar locurile clasice ale aşezării lor ar putea fi
încurajaţi la studii, pentru binele regiunii în care au fost născuţi şi a conaţionalilor lor din acele regiuni.
Iată cestiuni pe cari le punem fără nici o idee preconcepută , lăsând cu totul afară din discuţie întrebuinţarea ce s-
au făcut în trecut de aceste fonduri şi voind a indica, întru cât priveşte viitorul, puncte de vedere mai largi şi mai
generoase.
[27 — 28 aprilie 1881]
[„DE DOUĂ ORI..." ]
De două ori d. Iorgu Radu a fost ales senator de către colegiul I de Bârlad , de două ori majoritatea patrioţilor de
meserie au invalidat alegerea lui. În sfârşit a treia oară d. Iorgu Radu iese din urnă cu o majoritate şi mai mare, încât
credem că de astă dată nimeni nu ar mai îndrăzni de a se atinge de această alegere de trei ori confirmată de acelaşi
colegiu în ciuda guvernului şi a servilei lui majorităţi parlamentare.
Nu ne vom ocupa nici de cauza nici de pretextele invalidării întâielor două alegeri ale bârlădenilor . Am ajuns
atât de departe în ţara noastră încât e destul ca cineva să nu caute a parveni, e destul ca cineva să nu voiască a se face
deputat şi ministru spre a-şi plăti datoriile sau a căpăta funcţii inamovibile , pentru ca piano piano să fie descris ca
inamic al dinastiei sau în genere a ordinei existente de lucruri. Din contra, daca e mem -
bru al ,,Internaţionalei" şi n-are alt rege decât pe Marx , şeful socialiştilor din Londra, daca a proclamat republica de la
Ploieşti, dac-a fraternizat cu Rocherfort , dac-a protestat în contra erigerii regatului şi a băut în sănătatea viitoarei
,,Republice Române" poate fi sigur că, întors în tară, va fi deputat, ministru, membru la Curtea de Casaţie, director de
drum de fier sau de Bancă Naţională, c-un cuvânt că-i vor merge lucrurile strună.
D. Iorgu Radu n-are din nenorocire, nevoie de-a deveni membru al Parlamentului pentru a-şi plăti datoriile
speculând cu acţii Strousberg, n-are nevoie de a se face ministru pentru a fi numit la Casaţie, e un om neatârnat şi prin
poziţie şi prin caracterul său, deci om periculos şi sectei roşie şi apetiturilor ei. De aci urma fireşte ca să se invalideze
alegerea unui asemenea inamic natural al sistemului gheşefturilor , cumulului şi a altor virtuţi patriotice practicate pe o
cale atât de largă.
Bârlădenii în special au mai avut şi alt motiv pentru a persista în alegerea lor. Judeţul Tutovei e dat în antrepriza
unei singure familii, a unei singure dar numeroase dinastii locale, care, cu căţel cu purcel, cum zice proverbul, a
monopolizat şi funcţii şi interese publice şi totul. Înţelege oricine că domnia unei asemenea dinastii locale, care
administrează judeţul conform intereselor private ale membrilor ei, cată să devie nesuferită pentru judeţeni , cată să
trezească în ei toate rămăşiţele de spirit de reacţie în contra unui sistem de procopseală şi de nepotism exercitat ca
meserie.
Publicăm mai la vale corespondenţa ce ne vine din Bârlad asupra acestui subiect şi rugăm pe majoritatea
Senatului să binevoiască a-şi mai încerca încă o dată puterea ei discreţionară, dac-o ţin curelele.
Deşi cazul din Bârlad e îmbucurător , totuşi nu avem speranţă că el s-ar repeta cu aceeaşi vigoare pretutindenea.
Ţara legală, ţara neatârnată devine din ce în ce mai slabă în faţa ţării cumularzilor , speculatorilor de acţii, a patrioţilor
de meserie. Mii de posturi create din nou în paralelă c-un buget de cheltuieli urcat în patru ani cu 34 la sută au pus
aproape pe toţi aceia cari ştiu a înşira slove negre pe hârtie albă la discreţia guvernului şi, viceversa, guvernul la
discreţia lor. Sistemul roşu consistă în complicitatea reciprocă a miilor de pierde-vară fără învăţătură şi fără avere cu
căpitanii lor, improvizaţi în oameni de stat şi de guvern. Ce putem spera de la asemenea stare de lucruri decât
perpetuarea malonestităţii demagogice la guvern, urcarea din ce în ce a bugetului cheltuielelor, scăderea şi sărăcirea
elementelor producătoare şi suplantarea acestora prin străini Acesta e sistemul, acestea urmările inevitabile .
Să nu vie timpul în care o reîntoarcere la stări de lucruri mai sănătoase să fie cu neputinţă şi-n care să fim siliţi a
repeta cuvintele bătrînului Şaguna: Flere possem sed juvare non.
[29 aprilie 1881]