Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

Regele Stroussberg le votează într-o zi dar ţine nouăzeci de ani; cărăturile Warszawsky au ţinut câteva luni, dar
urmările epizootiei se resimt şi acum; o babă nebună au adus ciuma în Vetlianca , dar a pus Europa întreagă în mişcare.
Şi daca aţi lucra numai după instinctele d-voastră, dacă n-ar mai pune natura şi împrejurările piedeci, nu cinci ani, cinci
luni v-ar fi de-ajuns pentru ca praful să s-aleagă de ţara aceasta.
[26 aprilie 1881]
[„ÎNTÂMPLAREA A VOIT ... "]
Întâmplarea a voit să întrunească în cabinet pe trei miniştri cari stau în oarecari legături cu fondurile şcolare
macedoromâne. Unul s-a interesat de ele, deputat fiind, un altul fiind ministru plenipotenţiar la Constantinopole, al
treilea, d. Ferichidi , fiind student în străinătate, s-a bucurat de un ajutor însemnat dintr-un asemenea fond, a. fost
susţinut la învăţături în calitate de macedoromân .
,,Binele public" are meritul de a fi reîmprospătat cel dendâi cesti [unea] testamentului fostului mitropolit al
Ungro - vlachiei , Dosithei .
Pe la începutul secolului nostru şi pe la finele celui trecut, pe când se inaugura redeşteptarea naţională prin
scrierile istorice şi filologice ale unui Şincai şi Petru Maior, a început a se trezi conştiinţa naţională şi în macedoromânii
presăraţi în colonii comerciale din Pesta, Viena, Triest şi în ţările noastre. Mari neguţători de lână şi producte, mulţi
dintre ei milionari, unii ridicaţi la ranguri nobilitare de către monarhii Austriei, ei fură atinşi de mişcarea plină de
înălţare sufletească a o mână de învăţaţi şi, văzând decadenţa în care poporul lor numeros se afla în toate provinciile,
sprijiniră întreprinderile literare şi de cultură de la începutul secolului.
Listele de subscripţie alăturate la toate tipăriturile din vremea aceea dovedesc această tendenţă cu de prisos.
Macedoromânii aşezaţi în ţările noastre se distinseră prin donaţiuni făcute pentru scopuri de cultură. Astfel temeliile
Academiei Române s-au pus prin fondul lăsat de un macedoromân . Alte testaţiuni a căror întrebuinţare rămâne
necunoscută sunt al lui Musicu , Castrişoae , Dima Serachitopol , care a construit o şcoală în Vlacho - castania din
Tesalia, înzestrând-o cu moşia Păltenii ; a lui N. Mihail din Craiova, care testă un venit anual de 500 galbeni pentru o
şcoală de fete în Megarova şi în fine donaţiunea mitropolitului Dosithei , din care s-au crescut o sumă de tineri în
străinătate.
La 1876, fiind ministru de justiţie, d. Ferechide , care, precum am zis, a studiat în străinătate, ajutat din acest
fond Dosithei, a fost interpelat în Cameră şi întrebat daca epitropia dă sau nu cuiva socoteli despre gestiunea ei.
D. Ferechidi a cerut dosarul de la tribunal ca să-l studieze, însă, demisionând în zilele acelea chiar, n-a mai
răspuns la interpelaţie.
La 1878 i s-a făcut o interpelaţie d-lui Chiţu, pe atunci ministru al învăţăturilor publice.
Dosarul , care e format în anul 1850 şi poartă n-rul 123, e la tribunalul Ilfov , secţia a II-a civilă.
Stând d. N. Creţulescu ministru al învăţăturilor, a dat mandat la doi din advocaţi ca să ceară de la epitropi pe cale
judecătorească socotelile pe curs de cincizeci de ani, de la 1829 pân'la 1879. Advocaţii cer în adevăr seamă, înfăţişarea
se fixează pentru ziua de 16 marte 1880, când , c-o săptămână înaintea înfăţişării , d. Vasile Boerescu, numit ad interim
ministru al instrucţiei, revoacă mandatul dat advocaţilor, amânându-se soluţiunea.
Prin oricâte peripeţii a trecut afacerea, fie ele întâmplătoare , ca epizodele din Odisee , fie corect conduse, ca
firul novelelor spaniole, e evident că, odată ce presa întreagă, fără deosebire de partid, s-a ocupat cu ea, ni se datoreşte o
rază de lumină în sacramentala umbră a unei gestiuni necunoscute în curs de cincizeci de ani.
Comunicatul d-lui Boerescu, prin care explică retragerea mandatului dat advocaţilor pe cuvântul că nu studiase
bine afacerea, putea fi suficient ca soluţiune momentană. Dar din timpul acelui comunicat orice ministru a putut să
studieze dosarul şi să reînceapă firul unde-l lăsase d. N. Creţulescu.
Pe cât ştim administraţia acestui din urmă fond a fost pe deplin corectă. Dar natura lucrului, testaţiunea pentru
un scop public şi naţional, cere oarecare publicitate, fie în margini cât de restrânse , fie chiar redusă la citarea numelor
acelor bărbaţi cari s-au crescut din acele fonduri. Într-un timp în care insulele etnice ale marelui popor care cuprindea în
evul mediu cea mai mare parte a Peninsulei Balcanice încep a simţi din nou deosebirea lor de ceilalţi şi sunt dominate
de instinctele unei proprii vieţi naţionale, s-ar putea da întrebuinţării acestor fonduri o direcţie mai spornică, mai
potrivită cu interesele de cultură a poporului românesc. Nu macedoromâni trăitori în ţara noastră, la a căror cultură nu