Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

D-nii Calligari, Radovici , Vintilă Rosetti şi încă doi-trei a găsit de cuviinţă să protesteze contra proclamării
regalităţei şi, pentru a da o mai mare întindere protestărei lor, a invitat şi câţiva prietini franceji şi americani, spre a
le ţine de urât .
Protestarea a avut loc la o cafenea numită Procope . Un ponci aprins pentru circonstanţă lumina mutrele
protestanţilor ; câteva discursuri terminate prin ,,Să trăiască România, să trăiască viitoarea Republică Română" au
format bagajul acestei serbări.
A doua zi câteva jurnale avansate au relatat protestarea făcută de câţiva români. Aceasta a fost destul ca d.
Cogălniceanu să se supere. Se pune în birje şi se opreşte drept la ministrul de interne, spune ministrului surprins ceea
ce se întâmplase cu o zi înainte la cafeneaua Procope ... şi cere expulsiunea iniţiatorului care a semnat biletele de
invitaţiune la ponci .
Ministrul cheamă pe prefectul poliţiei să-i dea relaţie despre conspiraţiunea petrecută la cafenea. Prefectul nu
ştie nimic deocamdată despre astă afacere, dar va lua îndată informaţiuni şi va da satisfacţie d-lui Cogălniceanu.
Norocul face ca d. Calligari să fie notat la poliţie de când cu cestiunea nihilismului, ba încă dă şi peste decretul de
izgonire în dosare . Ministrul, pentru a îndatora pe reprezentantul României, dă ordin prefectului a executa mandatul
de expulziune . Prefectul porunceşte unui comisar de poliţie să dea cunoştinţă lui Calligari de măsura luată contra sa.
Comisarul găseşte de astă dată pe negăsitul de şase luni; şi se prezintă într-o dimineaţă la 6 ore în camera d-lui
Calligari, purtător de ordinul de izgonire, de doi franci şi de un bilet de clasa 3-a la drumul de fier până la frontiera
ţărei unde izgonitul voieşte să se dirijeze . Cei doi franci i-a, fost daţi pentru hrana în timp de 12 ore ce i se acordase
pentru a părăsi teritoriul francez. Inutil de a vă spune că comisarul nu a voit să dea d-lui Calligari nici unul din
rezoanele care a motivat expulziunea sa.
Pentru a nu fi izgonit prin forţă d. Calligari s-a angajat că va părăsi Francia în timpul ce i se cere şi că nu este
nevoie de jandarmi pentru a-l duce la gară. Într-adevăr, în aceeaşi zi la 7 jum . ore seara d. Calligari a luat trenul cu
destinaţia pentru Italia, s-a suit într-un vagon de clasa 1 şi s-a oprit la Turin , de unde adresează d-lui Cogălniceanu
expresiunea profundei sale recunoştinţe pentru nepreţuitul serviciu ce i-a adus procurându-i ocaziunea de-a fi
cunoscut ca om mare politic de către trei state europene: Francia, Italia şi România.
[24 — 25 aprilie 1881]
[„A DISCUTA CU IGNORANŢA ..."]
A discuta cu ignoranţa şi cu reaua credinţă e o foarte spinoasă misiune.
În unul din numerele trecute am emis o teorie, naturalistă oarecum, asupra esenţei unora din aşa-numitele acte
mari ale patrioţilor. Am arătat de ex. că revoluţia socială la noi a pornit de sus şi n-a însemnat decât o înmulţire a
oligarhilor vechi, de rasă, prin elemente de o estremă incertitudine de origine, provenienţă şi merit.
„Românul" polemizează cu noi a propos de aceasta.
Aristocraţia adevărată, după a noastră părere, are un mare şi esenţial rol în viaţa unui popor. Dar pentru a fi
adevărată [î ]i trebuie anume condiţii de existenţă, şi mai cu seamă trei, fără de cari ea cată a fi privită ca uzurpaţiune.
Se cere să fie istorică, puţin numeroasă, în posesiune de mari bunuri imobiliare.
Sub ,,istorică" înţelegem că trebuie să fi răsărit din dreptul public propriu al unui popor şi câştigată prin merite
pentru el. E preferabil ca aceste merite să se datorească caracterului mai mult decât inteligenţei. Căci un caracter drept,
viteaz şi generos se moşteneşte şi e o mare calitate politică, pe când inteligenţa se poate recruta din tot ce produce mai
bun o generaţie, ea e aliata naturală a acestor caractere, dar din nefericire
nu se moşteneşte cu atâta siguranţă. Apoi aristocraţia trebuie să fie puţin numeroasă, pentru ca alături cu ea să aibă loc
meritele personale din orice generaţie; în fine trebuie să fie în posesiune de mari bunuri imobiliare, pentru că asemenea
bunuri nu sunt supuse pericolului pierderii, îl fac pe om neatârnat de jocul banului şi-l pun în legătură cu brazda şi cu
populaţia istorică a ţării.
Daca croitoria şi ceasornicăria sunt meşteşuguri ce corespund cu anume bresle de oameni, şi politica generală a
unui stat, modul de a asigura tuturor cetăţenilor măsura cea mai mare de bunăstare şi de linişte, e un meşteşug, care
corespunde c-o breaslă . De aci vom vedea că statele c-o oligarhie avută şi puţin numeroasă au avut un trai lung şi
strălucit pe pământ . O mână de patriciani au făcut din Roma o împărăţie universală şi tot o mână de patriciani au