Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

lor.
D. D. Brătianu şi Rosetti chiar în neînţelegerile lor n-au uitat a propune la mai multe personalităţi fuziunea, spre
a întineri şi poate chiar a moraliza majoritatea, dar acele propuneri n-au izbutit, condiţiunile cerute de acele personalităţi
lovind chiar existenţa acelor majorităţi.
Nu adeseori se vor mai găsi condiţiuni aşa de favorabile ca aceea care a întrunit majoritatea existentă mai vârtos
chemată a rezolva o cestiune atât de arzătoare ca aceea a naturalizării izraeliţilor, impusă de Congresul de la Berlin.
Nu întotdeauna, chiar cu fericita invenţiune a influenţii electorale, se obţine o adunare de oameni a căror
ambiţiune şi uşurinţă să nu fie întrecută decât prin devotamentul lor fără margini către d. Rosetti şi nepăsarea lor în
ceea ce priveşte viitorul acestei sărmane ţări.
Să ne fie permis să conchidem zicând că cu întristare vedem cele ce se petrec, căci nu numai că sunt precedente
nenorocite pentru un popor tânăr prin experienţa lui faţă cu regimul constituţional, care ar trebui să devie principala sa
instituţiune, tânăr încă
pentru a pricepe limitele în cari ar trebui să se mărginească cei cari sunt însărcinaţi de a conduce cu reflecţiune , cu
moderaţie şi cu prudenţă interesele naţiunii, dar încă nu poate acest popor decât să-şi piarză cu încetul chiar respectul
autorităţii, faţă cu exemplele zilnice cari pun la lumină baza acelui sistem, adică realizarea ambiţiunilor neruşinate şi
trebuinţelor nemărginite ale acelor zecimi de persoane, conduse şi susţinute de d-l Rosetti, şi cari sunt ieşite din acele
majorităţi care nu pot aduce ţării în viitor decât urmări funeste pentru respectul Adunărilor deliberative şi chiar pentru
libertăţile publice.
Se naşte acum întrebarea daca aceste jocuri de culise sunt constituţionale şi daca ţara e condamnată a suferi
indefinit compania de exploataţie care s-a constituit în Adunări şi guvern, deasupra ei; întrebarea este daca pactul nostru
fundamental, chiar de d-nii Carada şi C.A. Rosetti croit fiind, nu ne dă absolut nici un remediu în contra acestei
uzurpări a tuturor funcţiunilor vieţii publice din partea unor nulităţi şi a unor oameni de afaceri
E o cestiune pe care am dezbătut-o uneori în coloanele acestei foi. După a noastră părere nici unul din factorii
constituţionali nu poate renunţa la prerogativele ce i le dă Constituţia daca e vorba ca să existe echilibru între puterile
statului, daca e vorba ca indivizi adunaţi de întâmplare , de noroc şi de organizarea pe acţii să nu se perpetueze fără nici
un merit şi fără nici o chemare la cârma statului.
În orice caz nu credem ca monarhia constituţională să fie sinonimă cu perpetuarea la putere a speculei şi a
scabroaselor afaceri şi nu aceasta a fost ideea acelora cari i-au dat naştere pentru a pune frâu arbitrariului, vină el de sus,
vină de jos.
[22 aprilie 1881]
[,,SE PARE CUMCĂ TUTUROR PARVENIŢILOR .. "]
Se pare cumcă tuturor parveniţilor le e ruşine de mijloacele prin cari au ajuns atât de departe. Fără 'ndoială nici
partidul liberal în genere, nici d. C.A. Rosetti îndeosebi, n-ar fi ajuns aşa de departe fără zilnica negustorie de vorbe pe
care au făcut-o de treizeci de ani încoace. Astăzi, când aceşti oameni, ridicaţi prin condei, şi încă prin prost condei, au
ajuns a lua iniţiativa unor acte precum este încoronarea regelui româniei, e desigur o neagră ingratitudine către trecutul
lor dacă, în distribuţiunea locurilor care s-a prevăzut pentru spectatori la actul încoronării, presa a fost cu desăvârşire
uitată!
[23 aprilie 1881]
[„CEEA CE LI SE PARE CURIOS ... "]
Ceea ce li se pare curios patrioţilor e ca Adunarea să fie dizolvată după atâtea fapte meritorii pe cari le-a comis.
Iată ceea ce foaia oficioasă nu înţelege deloc. Auzi, dizolvată O Cameră ai cării membri s-au îmbogăţit cu ocazia